Si totusi... nu-i Dracu asa de negru...

Contrar asteptarilor mele si obisnuintei de a crede ca in secolul 21 poti muri linistit inconjurat de oameni care doar sa te priveasca un pic contrariati (poate...?!), am vazut o mica si palida raza de speranta... speranta cum ca nu chiar toti suntem total indiferenti la cel de langa noi! Am apelat zilele trecute la ajutorul cunoscutilor in dorinta de a fi de folos unui prieten cu o problema grava in familie. Am avut surpriza placuta de a vedea ca exista inca oameni care sar sa ajute - atat cat pot si asa cum pot - evident altii decat cei la care m-as fi asteptat. Dar, m-am bucurat sa vad ca nu chiar toti suntem total dezumanizati de bani, putere si greutatea supravietuirii intr-o lume nebuna...