Rascruce...

Poteca necunoscuta mie pana acum, ma tenteaza fantastic. As vrea sa merg pe ea cu speranta ca voi scapa de monotonia drumului pe care de regula obisnuiam sa-l urmez. Nici macar nu stiu unde duce poteca cu pricina. Pare ingusta si incomparabil mai intunecata decat drumul meu uzual. Si totusi am auzit povesti legate de poteci ce duc catre poienite luminoase si idilice, unde poate mi-as putea gasi linistea atat de ravnita dupa un drum lung si anevoios. Poate si poteca nou descoperita ma duce intr-un astfel de loc... Speranta parca ma impinge de la spate in ciuda oricarui gand rational ce incearca firav sa se opuna.

Ezit... Am auzit si de poteci inchise, la capatul carora entuziasmul initial e pierdut iar oboseala acumulata parca nici ca-si gaseste un moment mai bun sa se faca simtita. Atunci constati ca trebuie sa te intorci din drum si regreti mai mult ca niciodata ca nu ti-ai vazut de monotonia ta uzuala dar sigura. Teama ca poate obstacolele intalnite pe poteca necunoscuta pot oricand sa insemne capatul drumului, ma face sa stau tintuita in loc, chinuindu-ma sa iau o decizie. Pe care drum s-o apuc? Sunt satula de drumul uzual pe care-l cunosc atat de bine si care stiu ca duce intr-un loc caldut si relativ comod dar in care parca nu ma simt deloc deplin multumita. Tentatia ajungerii intr-un loc nou, atat de ravnit, ce poate m-ar face fericita, nu-mi da insa pace. Am ignorat poteca ani de zile bazat pe gandul rational ca drumul cunoscut este cel mai inteligent sa fie ales... Dar povestile de "mai bine, mai frumos" au deja putere mare asupra rationalului meu si imi fac din ce in ce mai nesuferit drumul cel sigur... Cred ca mai zabovesc o vreme la rascruce... poate o insecta colorata (venita din poienita cea idilica :P) se aseaza pe balanta gandurilor mele si ma ajuta sa decid!