joi, 25 iunie 2009

Vama...

Recent am fost cateva zile in Vama Veche. Nu stiu cati dintre voi, cei 2-3 care cititi aberatiile mele, stiti Vama asa cum era acum muuulti ani de zile... Stateam in cort si neputand dormi (ce mai conteaza de ce?), imi aminteam perioada liceului, in care reuseam sa stau saptamani intregi la mare, la cort, in Vama sau 2 Mai.

Nu aveam mai deloc bani, nu stiam ce-i aia "office", habar n-aveam de laptop sau net mobil (ha, asta ar fi fost chiar SF atunci)... si parca nici semnal n-aveam la mobile (mobilele acelea caramidoase - nici vorba de slimuri sau mai stiu eu ce dispozitive). Nu exista hotel in sat iar daca imi amintesc bine cea mai "high-level" modalitate de cazare era la gazda. Chiar iti faceai "pile" daca vroiai totusi un pat mai moale decat izoprenul. Tanti Maria joaca de pilda un rol important in amintirile mele de liceanca, proaspat castigatoare a dreptului de a pleca fara parinti la mare (singura la mare... ta na na na na na). Faine vremuri, faine locuri, faine amintiri! Salbaticia aceea era atat de diferita de gri-ul si agitatia Bucurestiului... Vama era oaza de relaxare imbinata cu ceva imoralitate acceptabila (din punctul meu de vedere)! Adesea reintalneai oameni pe care ii cunoscusei anul trecut sau weekendul trecut. Parca erau toti o familie...

Dimineata te salutai cu vecinii de cort (ca pe munte! - ma rog, nu ca toti ar saluta pe munte...) pe masura ce rasareau capetele adormite... Seara imi amintesc ca ne strangeam multi, multi de tot, in jurul unui foc al oricui aprindea primul. Ne apropiam cu totii fiecare cu cate 2-3 lemne/surcele in mana... Se adunau cunscuti si/sau necunoscuti de pe toata plaja iar langa acel foc deveneam toti prieteni (poate de la vod..., pardon!, sucul consumat). Focul era adesea facut in apropierea uneia dintre cele 3-5 mici carciumi (doar atatea erau si maxim 2-3 localuri unde puteai si manca), ca sa avem ceva muzica... Iar daca aparea vreo chitara si un cunoscator cat de cat a catorva acorduri se nastea o lalaiala fericita si lipsita de orice griji pana raguseai. Ptiu, ... si ce mai stateam la vorbe de ziceai ca ne stim de secole (hihi... ) pana la rasarit - ca doar nu puteai veni in Vama cu cortul fara sa vezi rasaritul! Imi amintesc si senzatia de oboseala ce te cuprindea dupa cateva zile de nesomn caci deh, dormitul in cort dupa rasarit (cine stie... stie)... nu e deloc potrivit... iar dormitul afara nici atat. Dupa cateva zile ajungeai sa adormi instant cum puneai capul jos si nu te mai deranjau nici muzica carciumilor nici vecinii care cine-stie-ce faceau de generau zgomot... !

Pana si tufisurile cu spini aveau rolul lor (chiar foarte important) in crearea imaginii aceleia salbatice. Acum si buruienile au cam disparut... pe sub pensiuni, bodegi, restaurante, masini... A... chiar... si nici nu aveam masini sa mergem pana acolo... adesea mergeam cu trenul si apoi cu "ia-ma nene", ca microbuz de legatura Constanta-Vama nu exista... Tanti Maria ne mai ajuta cate-o data trimitandu-si barbatul in intampinarea noastra ca deh... scoatea un ban si ca ne lua si ca ne tinea. De cele mai multe ori inchiriam doar o camera, hai doua, unde stateam cu randul cate-o noapte sa ne mai revenim, sa ne mai indreptam spatele si sa ne mai odihnim creierul. Tanti Maria ne mai facea si cate-o oala de mancare pe care dadeam mult mai putin decat daca am fi mancat in vreo carciuma...

Compar acum imaginea din amintirile mele cu tonele de bodegi si terase din zilele noastre, locuri unde urla muzica la concurenta cu muzica vecinului ca-n bazar, cu zecile de masini purtand autocolante ale unor firme diverse, cu tot felul de pensiuni si hoteluri inaltate in acesti ani... Offf... nu mai e la fel... Salbaticia mea preferata s-a dus... ca si anii (da, acu' ma plang :P)! In prezent gasesc acolo aceeasi agitatie de Bucuresti... poate doar mai putin gri. Gasesc acolo aceiasi oameni de birou atent aranjati chiar si cand cica sunt rebeli si fac nudism. Zau ca parca si parul pubian si-l piaptana unii si si-l geleaza... ! (da, mai, da... am studiat ce era sa fac daca mi se fluturau prin fata). Chiar si in timpul saptamanii, cand teoretic e mai liber, e greu sa mai gasesti atmosfera de pe vremuri....! Masinile trebuie sa stea musai la un metru de cort (banuiesc ca astia nu mai gasesc loc in hotel), laptopurile sunt "la moda" pentru rezolvat probleme de servici fix pe plaja, lumea buna mananca doar cordon bleu si asculta numai house. Oamenii nu se mai imprietenesc asa usor, nu se mai saluta, nu mai impart un foc de tabara, nu mai canta la chitara decat foarte rar pentru ca e cam dificil sa mai acoperi muzica bodegilor lipite de-a lungul plajei... iar hipiotii-vamaioti de pe vremuri, ciufuliti si acceptabil-ametiti au fost inlocuiti ori cu drogati rrrau avand seturi de garou+seringa in buzunar, ori cu "rebelii" gelati si-n... ... ... care parcheaza cate-un 4x4 la doi metri de mal sa (s)coboare zana direct in valuri ca se murdareste altfel... .

Ufff... Vama mea de pe vremuri ... s-a dus! Si nici eu nu mai sunt liceanca fara griji...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu