sâmbătă, 5 septembrie 2009
De ce?
De-a lungul vietii, "de ce" e o intrebare ce ridica adesea probleme. Mai exact, raspunsul este cel problematic..., dificil de gasit. Exista situatii in care ne este imposibil sa intelegem un gest, o fapta, o intamplare... iar in lipsa unei explicatii pertinente ajungem sa facem speculatii si sa ne zbatem intre variantele de raspuns gasite. Cate-o data raspunsul ce pare cel mai concludent e departe de adevar, dar alegem sa-l consideram realitate probabil pentru a scapa de chinuitorul "de ce?". De multe ori nici autorul unei gest nascator al "de ce"-ului nu e capabil sa gaseasca un raspuns, o explicatie a propriului gest. Nu ti s-a intamplat sa primesti in locul unei explicatii un banal ridicat din umeri?!... Se prea poate ca ridicarea din umeri sa fie insa mai simpla decat punerea in cuvinte a unui raspuns. Se mai intampla si sa nu vrem sa acceptam, de fapt, raspunsul... iar creierul sa incerce sa gaseasca tot felul de alternative aparent justificative. Cate-o data cel mai putin chinuitor este probabil sa nu cunosti raspunsul... dar cum procedezi sa scapi de "de ce"-ul ce-ti tipa in ureche?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Raspunsul la aceasta intrebare nu se afla intotdeuna in celalalt, ci adesea exista si in tine, poate fi aflat la nivel inconstient(in vis de exemplu) sau ajunge la tine dupa o perioada indelungata de timp. Atunci cand intrebarea chinuie si raspunsul nu vine, oricat l-ai fi cautat, e recomandat sa abandonezi goana innebunitoare dupa descifrare. Un ghepard nu va alerga pana isi va da sufletul dupa un iepure, daca isi da seama ca nu mai are sanse sa-l prinda. Se va opri ghidat de resorturi naturale de autoconservare. O solutie de a scapa de un De ce frustrant este sa iei in calcul faptul ca responsabilitatea nu-ti apartine tie sau celuilalt, ci intamplarii, destinului, irationalului, unor legi care nu sunt de tip cauza-efect.
RăspundețiȘtergereDe ce-ul este ca o vrabiuta care a intrat, fara sa vrea, intr-o camera prin fereastra deschisa. Coplesita de noua realitate se va izbi de pereti sau de ferestrele inchise fara sa gaseasca drumul pe care a venit. Dupa un timp va cadea sleita de efort, va sta nemiscata o perioada mai lunga, apoi se va uita in jur, isi va regasi orientarea si va iesi fara graba din incapere, exact prin singurul loc posibil. Cand De ce-ul nu va mai fi in noi, ci in afara noastra, inseamna ca pasarea din noi si-a gasit noi repere.
"Vrabiuta" ce-o am eu in vedere e cam incapatanata si deloc isteata. Asa cred ca se explica faptul ca dupa ce si-a revenit in urma efortului zbaterii inutile, o ia de la capat zvarcolindu-se parca mai disperat... si probabil tot inutil...
RăspundețiȘtergere