joi, 21 ianuarie 2010

Te pup

Am remarcat ca in anumite grupuri sociale pupatul e absolut obligatoriu sa insoteasca salutul la intalnirea sau despartirea membrilor grupului. Ba chiar daca pupi sau nu lumea ajunge sa fie o actiune menita sa delimiteze clar bisericutele sau sa clarifice detinerea calitatii de "de treaba". Ca ti-e sau nu drag careva e musai sa pupi multimea altfel esti privit ciudat.

Exista persoane care nu se suporta dar care indeplinesc ritualul in clipa intalnirii. Cred ca falsitatea gestului e mai simplu de acceptat decat privirile nedumerite cand saluti dar nu te apuci sa si pupi diversele persoane prezente. :) E nostim sa vezi zilnic o adevarata desfasurarea de forte pupacioase apartinand unor oameni intre 12 si 35 ani. E si mai amuzant (trecand peste partea dezgustatoare) sa vezi indeplinirea conventiei si sa auzi dupa aceea comentariile despre cineva-ul recent salutat/pupat care deja e departe si nu mai poate auzi vorbele de "la spate"... :))).

Mereu mi-am spus ca am de invatat de la oricine - de pilda este interesant de observat la pustoaice de 14 ani ca sunt capabile de un joc de teatru impecabil. Sa vezi mimica rautacioasa inlocuita brusc de un zambet fals, o voce mieroasa si un gest credibil de iubitor, dupa care o revenire spectaculoasa la realitate. Iac! Ma gandesc ca voi muri si nu voi apuca sa fiu atat de "talentata"... Si cred ca nici nu vreau...

Talentul asta nu e specific doar fetelor. Am vazut si reprezentant masculin cu un har de invidiat care aproape se inegreste la gura de cat injura aceeasi persoana pe care cu cateva secunde mai devreme a pupat-o zambitor si amical.

Cert este ca a observa un astfel de grup poate fi deopotriva comic si deprimant...

p.s. "Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii."

8 comentarii:

  1. Pupatul la intalniri e printre altele si un gest care vorbeste de apartenenta la un clan, cum vezi in toate filmele cu mafioti. In schimb, daca El capo di tutti capi isi punea buzele pe fruntea unuia din banda, era clar ca pasaportul pentru lumea cealalta era garantat. “Sarutul” este un semn al condamnarii dar si al tradarii, cum s-a intamplat in cazul lui Iuda.

    O forma amuzanta de pupaceala este cea fara contact, cand protagonistele mimeaza gestul de la vreo 2 m distanta, impungand aerul cu capul, cand in stanga cand in dreapta, ca niste gainuse care ciugulesc grauntele de pe jos.

    Uneori, lucrurile pe care nu le poti schimba ajung sa te schimba ele pe tine. Ce se intampla cand auzi comentariile despre cineva-ul recent salutat/pupat care deja e departe si nu mai poate auzi vorbele de "la spate" si taci? Intr-un fel devii complice si ajungi fara sa vrei la nivelul agresorului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-un fel sau altul oricum te schimba cei din jur fara sa vrei, intr-adevar - de pilda ce faci cand cineva care n-ar fi chiar in lista personala de pupacit :), se intinde catre tine? Deja sa te retragi ostentativ in vazul tuturor ar fi chiar urat. Asa ca accepti si stai la pupat mimand politicos un interes reciproc.
    Cat despre "taci" - eu n-am tacut :)) si am primit un raspuns foarte rational "sunt fals, pentru ca toti sunt..., asa ca fac ce face toata lumea"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ratiunea este adesea una dintre cele mai artificiale forme de viata. Cum crezi ca ar fi sunat raspunsul natural?

    RăspundețiȘtergere
  4. Raspunsul mi s-a parut unul sincer. Mai natural ar fi fost "du-te dracu'. fac ce vreau!":) M-as fi asteptat ulterior la o schimbare de atitudine macar in fata mea sau fata de mine, presupunand (eronat de altfel) ca a fost constientizata penibilitatea gestului...

    RăspundețiȘtergere
  5. Inteleg ca ai o problema de adaptare la membrii comunitatii din care faci parte Esti in aceast grup numai din cauza activitatilor acesteia. Ei bine, activitatile clanului presupun si dezgustatorul pupat zilnic la care te referi, desi in timp sunt convins ca pe unii membrii ii pupi chiar cu placere (fiindu-ti simpatici sau chiar prieteni). Facand parte din aceeasi comunitate ca si tine, stiu exact sentimentul. Am fost si eu surprins cand m-am afiliat ei, dar pe masura ce timpul a trecut si am devenit un membru cu drepturi depline, nu mi s-a mai parut o corvoada. Apartenenta la un grup (oricare ar fi el) aduce cu sine obligatii si reguli in lipsa carora si-ar pierde din identitate. Asa ca…when in Rome do as romans do.

    Teatrul si falsitatea sunt (pentru mine cel putin) cireasa de pe tortul oricarei comunitati. Vor exista intotdeauna membrii ce nu se suporta, dar care vor pastra aparentele cat de bine pot, dar cu un consum nervos uneori foarte mare.

    Glumind un pic, voi spune ca eventuala incalcare a cutumelor poate aduce dupa sine marginalizarea “nepupaciosului”, demiterea lui din eventuale functii onorifice sau de conducere sau chiar incetarea activitatii acestuia (exmatricularea din cauza absentelor nemotivate de la pupat - in functie de varsta infractorului) pe motiv de neindeplinire a sarcinilor de serviciu precum si pentru incarcarea flagranta a policitii interne. Si inca te poti considera norocos daca The Godfather nu a dat ordin sa te bage in ciment, vorba antevorbitorului meu 

    RăspundețiȘtergere
  6. Activitatile clanului presupun si multe alte chestii dezgustatoare la care nici tu nu ai luat (cred) parte... :). Tu ai facut totul "as romans"? Probabil fiecare triaza dupa chef la ce se afiliaza si la ce nu.
    Cat despre mine... da, recunosc (chiar in dscrierea de pe blog) ca sunt o inadaptata. Iar sa fiu marginalizata de o comunitate formata preponderent... din... "stii-tu-ce" e chiar o uriasa dorinta personala. Prefer sa pup numai pe cine am chef si placere:) si mi-ar placea sa fiu pupata numai de cine chiar ma apreciaza, urmand sa-mi vad linistita de activitatea ce ma aduce in mijlocul clanului (ma rog... in marginea calnului) in continuare caci NUMAI pentru asta nu-i impusc pe toti.:))

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu. Nu am facut totul "as romans". Cand o activitate interna nu a fost pe gustul meu, evident ca m-am detasat, jucand si eu o mica sceneta, astfel incat sa incerc a da impresia ca nu am incalcat protocoalele. Stiu ca asta se numeste ipocrizie, dar uneori consider ca este bine sa pastrezi aparentele.

    PS Cand se va produce declicul si hei hotara sa impusti in dreapta si in stanga, sper sa ma aflu in categoria celor care scapa cu viata :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Buhuhu... nu se stie niciodata - deh riscul amestecului in clan :)...

    RăspundețiȘtergere