luni, 15 martie 2010

Respectul de sine

Cand te supara cineva ai posibilitatea sa-i spui, sa te certi, sa iti exprimi propria opinie, sa argumentezi, sa contrazici... Cand cineva te deranjeaza sau iti displace, poti pleca din incapere, poti evita persoana aceea pe cat posibil sau poti reduce timpul petrecut in acelasi grup cat de mult se poate. Ba chiar sunt o multitudine de situatii cand antipatica persoana poate fi scoasa din propria-ti viata definitiv si gata!

Dar ce faci cand persoana ce-ti displace esti tu insuti, cand nemultumirea fata de sine e atat de mare incat te deprima, cand ai impresia ca orice ai face nu vrea sa iasa..., cand trece o perioada lunga in care succesul/reusita in orice directie si de orice natura se lasa prea mult asteptat(a), o perioada lunga in care nu poti sa te placi si basta? Cum poti avea pretentia de a fi apreciat/respectat de cei din jur cand tu insuti esti frustrat de efectul propriilor esecuri? Sunt situatii in care fie faci ceva prost, fie nu faci ceva cand ar trebui... apoi e prea tarziu sa mai faci ceva... In ambele situatii esti nemultumit. Nu ai cui reprosa nimic decat tie insuti, nu poti urla la nimeni sa te descarci, nu poti iesi din incapere si lasa in spate persoana antipatica...! Cum traiesti cu tine insuti in perioadele in care nu te (mai) suporti si nici nu mai poti "repara" nimic? Sigur, ar putea exista explicatia stabilirii unor teluri prea inalte sau asteptarilor prea mari. Si totusi sunt situatii in care daca n-am avea teluri sau asteptari nu ne-am mai urni din pat, am sta inchisi in casa toata ziua asteptand doar sa treaca viata. Si nici asa n-ar fi bine...

Eu si persoana antipatica mie in aceasta perioada de iarno-primavara, suntem nevoite sa traim impreuna in acelasi corp, care parca si asta a devenit neconfortabil de problematic...! ... Greu...!

2 comentarii:

  1. ... Greu...!
    Parere personala: la mine ura de sine vine de cele mai multe ori din frustrarea inexistentei unitatii de masura. Atunci cand in jur nu am pe cineva la care sa ma raportez sau care sa ma traga de urechi cu scopul sa ma dezvolte in sus ;-) mai ca nu stiu cine sunt. Dispar incet incet in mintea mea... ca o moarte lenta... in conditiile in care ma consider totusi tanar :-P Ca sa fie clar: nu sunt masochist, prefer totusi aprecierile in locul modelarii prin tragere :-D

    RăspundețiȘtergere
  2. NU m-am putut abtine de la comentariu...o fac de obicei. No ,apoi daca unele calitati/gesturi pe care le ai/faci iti dau o senzatie de dispret fata de tine..eu cred ca trebuie sa compensezi cu altele (din acelasi om...culmea!) care pot sa aduca o gramada de bine. daca fapta deja comisa nu se mai poate repara, nu mai are rost sa te gandesti la ea...incerci sa faci una care sa compeneze raul/rusinea/etc. asta e umila mea parerea din mica mea experienta de viata.

    RăspundețiȘtergere