sâmbătă, 7 august 2010

Hm!

Cate-o data mintea-mi se blocheaza si se comporta asemenea unui cd zgariat ce nu mai poate reda datele inscriptionate. Ma uit in jur si nimic din ce ar trebui sa fie, nu e acolo. Mintea mea are asteptari, asteptari inselate adesea, sufletul meu vrea si vrea in van, simturile mele devin parca deranjant de sensibile. Cate-o data tot ce-a fost pare urat si orice pas inainte sperie. Trecerea timpului pare dureroasa iar amintirile ramase devin extrem de apasatoare. As vrea sa-mi ascund cruda realitatea si sa reusesc sa ma autoconving ca nu-i asa cum e de fapt. Cate-o data adevarul este insuportabil iar puterea ce cred adesea c-o am se transforma in vulnerabilitate extrema. Nimic nu mai este controlabil si ma trezesc unde n-as fi vrut vreo data sa ma aflu. Ratiunea dispare si plata nesabuintei este indelungata si tare trista. Cate-o data se intampla ce n-ar trebui sa se intample, rostesc ce n-ar trebui spus, simt ce n-ar trebui simtit. Sunt momente cand ma simt singura cu zeci de persoane in jur si as fugi departe de toti si de toate numai pentru ca interactiunea cu oamenii poate sa doara. Frica ma impietreste iar regretele ma terorizeaza. Sunt clipe cand as muri un pic in speranta ca m-as putea reinstala similar unui computer virusat.
Cate-o data pare tare greu de trait...