Capra insa avea un defect din nastere, coeficientul sau de inteligenta dupa ce ca oricum era mic, mai era si variabil de la perioada la perioada. Cum capra a cunoscut boul intr-un dintre momentele de minim de coeficient, dansa n-a realizat prea curand ca boul e bou. Cu toate ca boul a realizat ca biata capra nu-i chiar vaca, a continuat s-o prefere vacilor sale cu care deja era prea obisnuit... I-a povestit caprei ca numai pe ea o vrea alaturi si ca va face tot posibilul cu ajutorul ursitoarelor sa nu mai fie bou.
A trecut vremea - deloc multa - si boul s-a obisnuit si cu capra incepand s-o asocieze vacilor uzuale. Incet-incet vacile au cunoscut capra si au acceptat-o de voie de nevoie printre ele. Capra fiind prietena sefului, vacile nu-si pemiteau decat sa zambeasca fals dar in sinea lor sa urzeasca cate-n luna si stele pe la spatele caprei...
Boul, bietul de el, a ajuns curand sa fie chinuit ingrozitor de dorul de vacile sale, alaturi de care se obisnuise atata timp si fara de care nu putea trai. El le vedea zilnic caci traiau cu totii in aceeasi ferma dar vroia sa arate caprei ca vacile sale nu-l mai intereseaza. Insa dorul il macina pe sarmanul bou cumplit. Dar si pe capra o vroia aproape caci era diferita...
Alti boi-prieteni il sfatuira adesea pe boul-stapan sa-si revina din povestea cu capra si-i ofereau noi vaci numai sa-l convinga. Iar vaci care sa vrea sa faca pe plac stapanului apareau continuu...
Inchipuiti-va supliciul boului ce trebuia sa cunoasca tot ce era nou caci, trebuie sa va spun, ca boul suferea si el de-o boala din nastere - era mereu avid de cunoastere!
Astfel ca in scurt timp capra a devenit pentru bou o vaca invechita, dar totusi diferita deci interesanta dar si vacile si-au recapatat atentia cuvenita iertand prin marinimia lor scaparile boului.
Povestea s-ar fi oprit aici si cireada intrega cu capra incorporata ar fi trait pan'la adanci batraneti fericita sub stapanirea boului chinuit sa impace si capra si... vacile. Dar din pacate si boala caprei si-a facut simtita prezenta.
Intr-o zi coeficientul acela a mai crescut un pic (deloc mult dar suficient) si capra a realizat brusc cat e de bou cel pe care l-a crezut tap. Realizand capra brusc in ce cireada se afla a rupt-o la sanatoasa si dusa a fost. Si de atunci boul continua sa-i duca dorul, vacile continua sa se innoiasca iar boul continua sa isi alimenteze setea de cunoastere cat de bine poate, lipsindu-i insa vechea lui prietena - o capra proasta dar diferita...
Capra s-a oprit la un moment dat din goana sa, fortata fiind de limitele fermei, si convietuieste si-n zilele noastre alaturi de vacile si boii din trecut. Din pacate, gardurile fermei o obliga sa vada zilnic cat de clar e boul bou si sa regrete in fiecare clipa ca are boala aceea din nastere si nu a putut realiza la timp...
Boul o vrea iar alaturi pe prietena sa capra, realizand ca diferenta dintre ea si vaci este foarte importanta dar in acelasi timp isi traieste viata ca un bou normal ce trebuie sa aiba grija de orice vaca din cireada sa si nu numai, uitand ca totusi caprei nu-i poate fi pe plac ce vede caci acum stie ca boul nu e tap si va ramane mereu bou... Desi capra e perfect impacata cu natura si necesitatea ca un bou sa-si faca datoria in cireada, fiecare gest al boului reaminteste caprei de cumplita boala de care sufera - pierderea mirificului coeficient din cand in cand. Noroc ca daca intr-o zi coeficientul acela buclucas iar ajunge foaaarte aproape de zero, capra stie ca vechiul prieten bou o va ajuta prin comportamentul sau sa nu uite vreo clipa ca boul e bou si nu poate fi altfel.
Capra stie si ca tapul pe care poate il va intalni intr-o zi s-ar putea sa fie de fapt tot bou dar prefera sa traiasca alaturi de un tap care are mai multa grija macar de aparente daca asa trebuie sa arate convietuirea a doua dobitoace.
