Urat frumos

Traim in secolul vitezei, stresului cotidian ajuns la cotele deprimarii generale, ridicarii legii junglei la grad de act normativ de baza. Traim intr-o lume din ce in ce mai aberanta, mai grabita, mai indiferenta, mai cruda, mai avida. Definitia cuvantului "respect" aproape dispare din dictionare , bunul simt si etica devin jenante si sunt traduse drept prostie, cinstea/onoarea sunt deja asociate numai povestilor ce incep cu "a fost odata...".

Intr-o astfel de lume fiecare dintre noi traim de fapt singuri - inconjurati de zeci/sute de oameni dar totusi singuri. Avem prieteni "de pahar" si de voie buna, prea preocupati de propria lupta cu viata ca sa se mai poata implica in problemele altora. Avem prieteni ce se transforma in dusmani imediat ce interesele strict personale sunt afectate. Traim intr-o lume nebuna ce ne forteaza sa ne animalizam. Vedem/vrem doar bani si numai propriul bine.

Profesionalismul dispare parca din orice meserie. Unica regula ce mai pare respectata este aceea a maximizarii castigului propriu. Valoarea umana incepe a fi din ce in ce mai stearsa si abia vizibila iar unde exista este innabusita de mediul inconjurator. Calcam in picioare orice si pe oricine daca ajuta sa ne fie noua bine. Luptam sa traim in mocirla supravietuirii si, daca e necesar, ne urcam pe umerii oricui e mai slab, cate-o data fie el parinte, frate, sot, prieten, cu orice risc. N-avem cuvant, n-avem demnitate, n-avem scrupule. Ranim si ne veselim pentru asta, mintim si ne bucuram ca n-am fost aflati, furam si suntem fericiti.

Jucam pe cadavre si ne ducem viata mai departe cu nasul pe sus si privirea inocenta.