miercuri, 22 iunie 2011

Stop-cadru de Fundeni (Intoarcerea la control)

Dimineata, lume grabita, ingandurata, neatenta, concentrata la propriile probleme.

Spaga uzuala la poarta spitalului. Zic spaga pentru ca desi este afisata taxa, chitanta primesti numai daca ceri. Paznicul de la intrare intreaba pe un ton superior unde mergi. "Mergi" nu mergeti. Dar asta pentru ca probabil incearca sa fie prietenos si sa inlature unele bariere... Daca raspunzi cu 3-5 RON poti intra fara probleme "pe scurtatura" chiar daca nu ai treaba in cladirea cu pricina. Asa se explica poate de ce din cand in cand mai dispar bunuri personale ale bolnavilor.

In fata liftului pe care iti doresti sa-l iei doar pentru ca cu 5 zile in urma ai fost operat sau pentru ca nu poti urca sase etaje din n motive, liftiera face "ordine" pe un ton scarbit de "toti tampitii care au impresia ca liftul ei e mijloc de transport in comun". O doamna cu parul alb intreaba daca nu poate sa incapa si ea langa infirmierele tinere ce urca spre locul de munca probabil. Nivelul decibelilor din vocea liftierei si politetea iesita din comun ma trezesc de-a binelea. Inteleg in cele din urma ca liftul public este in alta parte. Batrana cu parul alb isi muta cand bastonul cand piciorul mai bun catre zona indicata atat de amabil.

In fata cabinetelor medicilor 10-12 persoane asteptau deja. Oameni bolnavi cu priviri triste si capul plecat.

Un batran isi invarte palaria veche si roasa pe margini, intre degetele manilor sale ridate si satule de munca.

O doamna femeie de servici matura de zor prin sala de asteptare suparata pe multimea ce-i sta in cale. Mai tarziu aflu ca asta se intampla din pricina unui control al sanepidului ce urma sa ajunga la acel etaj curand.

O asistenta iese cu importanta din cabinet sa certe o doamna intre doua varste, probabil in continuarea unei discutii incepute mai devreme. Desi nu se intelegea motivul, pertinent 'au ba, doamna este certata ca un copil mic, in fata intregii audiente.

Batranul priveste in continuare palaria fara sa ridice privirea. Doamna certata baga mana in geanta si cu un gest umil isi cere iertare (pentru ce naiba o fi facut) in felul sau. Asistenta in continuare suparata se intoarce intr-o parte lasand acces facil mainii doamnei catre buzunarul halatului. Doamna certata stie exact ce are de facut ca si cand ar fi repetat lectia de zeci de ori. Asistenta pleaca trantind usa.

Un medic oprit la iesirea din cabinet de catre un pacient la 65-70 ani este extrem de suparat ca la externare pacientul respectiv "nu si-a luat la revedere"... Reprosul este facut si in acest caz pe un ton total nepotrivit. Mai tarziu aveam sa aflu ca pacientul "isi luase la revedere" insuficient. Se pare, in traducere, ca tariful operatiei suferite recent pe cord era de fapt mai mare decat cotizase pacientul. In consecinta revenirea la control era oarecum conditionata de plata datoriei.

Creierul imi fierbe iar dintii inclestati imi dau deja dureri de cap. Ma abtin sa intreb ce inseamna un "la revedere" sau "buna ziua" corect. Apoi imi pare rau gandindu-ma ca nu se stie cand aceasta informatie ar putea deveni pretioasa. Traiesc senzatii amestecate de scarba, mila, umilinta. Realizez ca toti acesti oameni au nevoie de ajutor. Nu-si permit sa se revolte si nici sa riposteze.

Pacientul pe care il insoteam, trecut si el prin peste 60 ani de viata, si-a spus si el lectia invatata impecabil in ani de experienta. Nu si-a permis nici el sa fie deranjat de tonul medicului sau de serviciile oferite. A bagat mana in buzunar de cate ori a simtit ca trebuie, a plecat capul si a strans din dinti. A cantat in struna infirmierelor si asistentelor realizand ca nu are unde in alta parte sa mearga si ca peste tot e la fel. Mi-a explicat, simtindu-mi revolta, ca va trebui sa invat sa fiu maleabila si sa inteleg ca asta e tara in care traim. Trebuie sa invatam sa fim umili si sa acceptam umilinta. Trebuie sa intelegem ca liftiera, infirmiera, paznicul, medicul samd fac parte dintr-un sistem de care nu ne putem lipsi.

Tabloul oamenilor tristi, daramati de boala si deci incapabili sa lupte impotriva curentului, mi-a ramas viu si deprimant in minte. Obisnuinta zecilor de ani de "asa e sa fie" va fi foarte greu de schimbat. Din pacate nici competenta lucratorilor din acest sistem nu echilibreaza balanta. Ne cumparam umili si supusi doar speranta ca ne va fi mai bine!

miercuri, 15 iunie 2011

Avem timp (Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua feţe

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

vineri, 3 iunie 2011

Ahm...

Din motive pentru moment irelevante, mi-am cautat recent o ruda prin spitalele din Bucuresti. Informatia detinuta: numele si daca ar fi fost nevoie, CNP-ul. Mai mult intuitiv am pornit cautarea de la o lista scurta a spitalelor, lista formata pe criterii de proximitate.

Vestea buna: incepem sa avem date centralizate la "biroul de internari", birou existent in fiecare spital. Vestea rea: sistemul functioneaza prost, undeva avand mici scame probabil...

Primul spital la care am mers personal, nestiind inca de mirificul sistem telefonic de verificare, a fost Fundeni. Mirata putin de prezenta mea acolo, doamna functionar imi explica chiar amabil ca pacientul cu numele respectiv nu exista in acel spital. Tot cu amabilitate imi daruieste si un petic de hartie cu numarul de telefon unde pot verifica pe viitor existenta 'au ba a cuiva in spital (negandindu-se probabil ca n-am chiar un hobby din a cauta oameni prin spitale).

Incurajata de aparitia unei centralizari utile in situatii similare, ma apuc sa caut pe net telefoanele altor spitale. Sun la Foisor unde "biroul internari", amabil si aici, verifica in "baza de date" cateva minute bune si ma asigura ca nici aici nu e... La fel procedez si cu Colentina si Pantelimon..., la cel din urma "biroul internari" ceva mai deranjat de intrebare. Pacientul nicaieri!

A doua zi capat intamplator o informatie suplimentara, NU din sistemul de sanatate: "sigur Fundeni". Nu se poate, zic; am fost personal acolo si m-au asigurat ca NU. Imi amintesc de peticelul de hartie si gandesc: doamna "birou de inernari" stia ea ce stia legat de utilitatea numarului... Sun! Pe semne dau de aceeasi persoana caci raspunsul primit deja parea iritat: "v-am mai spus si ieri ca nu-i aici"! Hm?! Sun informatorul relativ mirata de siguranta sa ce m-a indus in eroare. Informatorul hotarat: E LA FUNDENI! Sigur? SIGUR!

Poftim situatie! Supar informatorul ca-l fac neinformat, supar si biroul de internari ca-l fac prost informat... Confuza deja semnificativ, ma duc iar la Fundeni. Stiind eu din istorie cate ceva despre starea de sanatate a persoanei cautate, imi da prin cap sa caut pacientul direct la sectiile ce-am crezut eu a fi mai probabil gazde pentru cel cautat.

Dupa plimbari de circa 100 min in si intre cladirile spitalului Fundeni si dupa zeci de intrebari (nu cred ca exagerez), gasesc o domnita care a auzit de numele cu pricina. Nevenindu-mi sa cred intreb si eu ca prostul "sigur?" riscand sa alung si ultima farama de speranta aparuta.

Aflu deci o sectie - chirurgie - si chiar dau de urma medicului. De aici nu a mai durat decat ceva alergat intre 4 etaje pe care se intindea sectia respectiva, inca vreo 10 intrebari si vreo 2 reveniri la etajul 6 catre care parea totusi a face trimitere majoritatea informatiilor. Aici, intr-un final, identific salonul. In salon - surpriza - nimeni!

Deja mi se parea ca mi se joaca o festa si ca de dupa usa cineva va urla "surpriza"... ! Dar ziua mea era departe si oricum o festa cu asemenea durata e riscanta, zau asa! Riscanta pentru detinatorul mintii diabolice ce-ar inventa-o!

Ma reintorc la dra ce parea mai la curent si-o intreb candid cu ton deja fortat mentinut jos "stiti unde ar putea fi ca nu e unde mi-ati spus?"... Ahhh... am uitat - e in operatie! Cum nu mai avea ce cer sa-mi pice in cap (fiind de ceva vreme sprijinit pe crestet) intreb candid: "si UNDE se face operatia"... Aaaa... pai asta nu stiu sa va spun - sunt mai multe blocuri operatoare la etajele 5 si 7. In unul dintre ele!

Pentru ca aveam impresia ca ceva fierbinte ma incinge rrrrau din interior catre exterior si pentru ca constientizam totusi ca inca am nevoie de personajele din jur, deci nu puteam sa infig nici o foarfeca in nici un ochi, am multumit politicos si am mai rugat pentru o indicatie catre cineva ce-mi poate spune care medic este in ce bloc operator (nefiind, deh, permis bagatul capului pe fiecare usa).

Sunt trimisa la etajul 7, unde un nenea verde da sa ma alunge ca acolo n-am voie sa exist. Am avut impresia ca am spus hotarat ca eu de acolo nu mai plec pana nu mi se spune dracului ceva concret si exact dar cred ca nu am scos decat un mieunato-schieunat prin care am baiguit niste vorbe, aparent cele care trebuiau, caci nenea verde a renuntat temporar sa ma mai alunge si s-a intors dupa cateva minute cu informatia completa cuprinzand numarul blocului operator, numele celor doi medici, ora inceperii operatiei, plus bonus, precizarea ca e posibil sa mai dureze ceva...

Cerul a dat sa se ridice din crestetul meu ramanand insa p'aproape alaturi de indoiala ca poate astept la usa la care nu trebuie.

In orele ce au urmat am realizat ca filmul in care jucasem nu fusese farsa si ca numarul persoanelor cu care vorbisem in 2 zile numai pentru ca initial am fost asigurata ca acel pacient nu exista la Fundeni... se ridicase pe la vreo 35.

Operatia a mai durat inca 2 ore, dar in cele din urma nenea verde se dovedise suficient de bine informat. Concluziile au fost multiple, gandurile mele diverse iar sfaturile celor din jur clar indreptate catre a discuta cu doamna "birou de internari"... Nu stiu daca am facut sau nu bine ca am refuzat sa mai discut cu dumneaei dar sigur mirificul sistem de centralizare are scame mult mai multe decat ar trebui iar trairile mele din cele doua zile de cautari m-au mutat intre speranta si dezamagire intr-atat incat pot spune c-am mai adaugat ceva la experientele din capitolul "ce nu te omoara te face mai puternic"!

Yupiii...!