Ahm...

Din motive pentru moment irelevante, mi-am cautat recent o ruda prin spitalele din Bucuresti. Informatia detinuta: numele si daca ar fi fost nevoie, CNP-ul. Mai mult intuitiv am pornit cautarea de la o lista scurta a spitalelor, lista formata pe criterii de proximitate.

Vestea buna: incepem sa avem date centralizate la "biroul de internari", birou existent in fiecare spital. Vestea rea: sistemul functioneaza prost, undeva avand mici scame probabil...

Primul spital la care am mers personal, nestiind inca de mirificul sistem telefonic de verificare, a fost Fundeni. Mirata putin de prezenta mea acolo, doamna functionar imi explica chiar amabil ca pacientul cu numele respectiv nu exista in acel spital. Tot cu amabilitate imi daruieste si un petic de hartie cu numarul de telefon unde pot verifica pe viitor existenta 'au ba a cuiva in spital (negandindu-se probabil ca n-am chiar un hobby din a cauta oameni prin spitale).

Incurajata de aparitia unei centralizari utile in situatii similare, ma apuc sa caut pe net telefoanele altor spitale. Sun la Foisor unde "biroul internari", amabil si aici, verifica in "baza de date" cateva minute bune si ma asigura ca nici aici nu e... La fel procedez si cu Colentina si Pantelimon..., la cel din urma "biroul internari" ceva mai deranjat de intrebare. Pacientul nicaieri!

A doua zi capat intamplator o informatie suplimentara, NU din sistemul de sanatate: "sigur Fundeni". Nu se poate, zic; am fost personal acolo si m-au asigurat ca NU. Imi amintesc de peticelul de hartie si gandesc: doamna "birou de inernari" stia ea ce stia legat de utilitatea numarului... Sun! Pe semne dau de aceeasi persoana caci raspunsul primit deja parea iritat: "v-am mai spus si ieri ca nu-i aici"! Hm?! Sun informatorul relativ mirata de siguranta sa ce m-a indus in eroare. Informatorul hotarat: E LA FUNDENI! Sigur? SIGUR!

Poftim situatie! Supar informatorul ca-l fac neinformat, supar si biroul de internari ca-l fac prost informat... Confuza deja semnificativ, ma duc iar la Fundeni. Stiind eu din istorie cate ceva despre starea de sanatate a persoanei cautate, imi da prin cap sa caut pacientul direct la sectiile ce-am crezut eu a fi mai probabil gazde pentru cel cautat.

Dupa plimbari de circa 100 min in si intre cladirile spitalului Fundeni si dupa zeci de intrebari (nu cred ca exagerez), gasesc o domnita care a auzit de numele cu pricina. Nevenindu-mi sa cred intreb si eu ca prostul "sigur?" riscand sa alung si ultima farama de speranta aparuta.

Aflu deci o sectie - chirurgie - si chiar dau de urma medicului. De aici nu a mai durat decat ceva alergat intre 4 etaje pe care se intindea sectia respectiva, inca vreo 10 intrebari si vreo 2 reveniri la etajul 6 catre care parea totusi a face trimitere majoritatea informatiilor. Aici, intr-un final, identific salonul. In salon - surpriza - nimeni!

Deja mi se parea ca mi se joaca o festa si ca de dupa usa cineva va urla "surpriza"... ! Dar ziua mea era departe si oricum o festa cu asemenea durata e riscanta, zau asa! Riscanta pentru detinatorul mintii diabolice ce-ar inventa-o!

Ma reintorc la dra ce parea mai la curent si-o intreb candid cu ton deja fortat mentinut jos "stiti unde ar putea fi ca nu e unde mi-ati spus?"... Ahhh... am uitat - e in operatie! Cum nu mai avea ce cer sa-mi pice in cap (fiind de ceva vreme sprijinit pe crestet) intreb candid: "si UNDE se face operatia"... Aaaa... pai asta nu stiu sa va spun - sunt mai multe blocuri operatoare la etajele 5 si 7. In unul dintre ele!

Pentru ca aveam impresia ca ceva fierbinte ma incinge rrrrau din interior catre exterior si pentru ca constientizam totusi ca inca am nevoie de personajele din jur, deci nu puteam sa infig nici o foarfeca in nici un ochi, am multumit politicos si am mai rugat pentru o indicatie catre cineva ce-mi poate spune care medic este in ce bloc operator (nefiind, deh, permis bagatul capului pe fiecare usa).

Sunt trimisa la etajul 7, unde un nenea verde da sa ma alunge ca acolo n-am voie sa exist. Am avut impresia ca am spus hotarat ca eu de acolo nu mai plec pana nu mi se spune dracului ceva concret si exact dar cred ca nu am scos decat un mieunato-schieunat prin care am baiguit niste vorbe, aparent cele care trebuiau, caci nenea verde a renuntat temporar sa ma mai alunge si s-a intors dupa cateva minute cu informatia completa cuprinzand numarul blocului operator, numele celor doi medici, ora inceperii operatiei, plus bonus, precizarea ca e posibil sa mai dureze ceva...

Cerul a dat sa se ridice din crestetul meu ramanand insa p'aproape alaturi de indoiala ca poate astept la usa la care nu trebuie.

In orele ce au urmat am realizat ca filmul in care jucasem nu fusese farsa si ca numarul persoanelor cu care vorbisem in 2 zile numai pentru ca initial am fost asigurata ca acel pacient nu exista la Fundeni... se ridicase pe la vreo 35.

Operatia a mai durat inca 2 ore, dar in cele din urma nenea verde se dovedise suficient de bine informat. Concluziile au fost multiple, gandurile mele diverse iar sfaturile celor din jur clar indreptate catre a discuta cu doamna "birou de internari"... Nu stiu daca am facut sau nu bine ca am refuzat sa mai discut cu dumneaei dar sigur mirificul sistem de centralizare are scame mult mai multe decat ar trebui iar trairile mele din cele doua zile de cautari m-au mutat intre speranta si dezamagire intr-atat incat pot spune c-am mai adaugat ceva la experientele din capitolul "ce nu te omoara te face mai puternic"!

Yupiii...!