Spaga uzuala la poarta spitalului. Zic spaga pentru ca desi este afisata taxa, chitanta primesti numai daca ceri. Paznicul de la intrare intreaba pe un ton superior unde mergi. "Mergi" nu mergeti. Dar asta pentru ca probabil incearca sa fie prietenos si sa inlature unele bariere... Daca raspunzi cu 3-5 RON poti intra fara probleme "pe scurtatura" chiar daca nu ai treaba in cladirea cu pricina. Asa se explica poate de ce din cand in cand mai dispar bunuri personale ale bolnavilor.
In fata liftului pe care iti doresti sa-l iei doar pentru ca cu 5 zile in urma ai fost operat sau pentru ca nu poti urca sase etaje din n motive, liftiera face "ordine" pe un ton scarbit de "toti tampitii care au impresia ca liftul ei e mijloc de transport in comun". O doamna cu parul alb intreaba daca nu poate sa incapa si ea langa infirmierele tinere ce urca spre locul de munca probabil. Nivelul decibelilor din vocea liftierei si politetea iesita din comun ma trezesc de-a binelea. Inteleg in cele din urma ca liftul public este in alta parte. Batrana cu parul alb isi muta cand bastonul cand piciorul mai bun catre zona indicata atat de amabil.
In fata cabinetelor medicilor 10-12 persoane asteptau deja. Oameni bolnavi cu priviri triste si capul plecat.
Un batran isi invarte palaria veche si roasa pe margini, intre degetele manilor sale ridate si satule de munca.
O doamna femeie de servici matura de zor prin sala de asteptare suparata pe multimea ce-i sta in cale. Mai tarziu aflu ca asta se intampla din pricina unui control al sanepidului ce urma sa ajunga la acel etaj curand.
O asistenta iese cu importanta din cabinet sa certe o doamna intre doua varste, probabil in continuarea unei discutii incepute mai devreme. Desi nu se intelegea motivul, pertinent 'au ba, doamna este certata ca un copil mic, in fata intregii audiente.
Batranul priveste in continuare palaria fara sa ridice privirea. Doamna certata baga mana in geanta si cu un gest umil isi cere iertare (pentru ce naiba o fi facut) in felul sau. Asistenta in continuare suparata se intoarce intr-o parte lasand acces facil mainii doamnei catre buzunarul halatului. Doamna certata stie exact ce are de facut ca si cand ar fi repetat lectia de zeci de ori. Asistenta pleaca trantind usa.
Un medic oprit la iesirea din cabinet de catre un pacient la 65-70 ani este extrem de suparat ca la externare pacientul respectiv "nu si-a luat la revedere"... Reprosul este facut si in acest caz pe un ton total nepotrivit. Mai tarziu aveam sa aflu ca pacientul "isi luase la revedere" insuficient. Se pare, in traducere, ca tariful operatiei suferite recent pe cord era de fapt mai mare decat cotizase pacientul. In consecinta revenirea la control era oarecum conditionata de plata datoriei.
Creierul imi fierbe iar dintii inclestati imi dau deja dureri de cap. Ma abtin sa intreb ce inseamna un "la revedere" sau "buna ziua" corect. Apoi imi pare rau gandindu-ma ca nu se stie cand aceasta informatie ar putea deveni pretioasa. Traiesc senzatii amestecate de scarba, mila, umilinta. Realizez ca toti acesti oameni au nevoie de ajutor. Nu-si permit sa se revolte si nici sa riposteze.
Pacientul pe care il insoteam, trecut si el prin peste 60 ani de viata, si-a spus si el lectia invatata impecabil in ani de experienta. Nu si-a permis nici el sa fie deranjat de tonul medicului sau de serviciile oferite. A bagat mana in buzunar de cate ori a simtit ca trebuie, a plecat capul si a strans din dinti. A cantat in struna infirmierelor si asistentelor realizand ca nu are unde in alta parte sa mearga si ca peste tot e la fel. Mi-a explicat, simtindu-mi revolta, ca va trebui sa invat sa fiu maleabila si sa inteleg ca asta e tara in care traim. Trebuie sa invatam sa fim umili si sa acceptam umilinta. Trebuie sa intelegem ca liftiera, infirmiera, paznicul, medicul samd fac parte dintr-un sistem de care nu ne putem lipsi.
Tabloul oamenilor tristi, daramati de boala si deci incapabili sa lupte impotriva curentului, mi-a ramas viu si deprimant in minte. Obisnuinta zecilor de ani de "asa e sa fie" va fi foarte greu de schimbat. Din pacate nici competenta lucratorilor din acest sistem nu echilibreaza balanta. Ne cumparam umili si supusi doar speranta ca ne va fi mai bine!
pentru ca ne este frica sau suntem egoisti. sau amandoua
RăspundețiȘtergerema bucur ca se mai inchid din spitalele astea de cacat, pline de medici lipsiti de etica profesionala, asistente nesimtite si agramate si infirmieri imbecili, care, pentru cata munca presteaza, micul salariu incasat lunar (adesea motiv de greva), este colosal de mare.
RăspundețiȘtergeren-as generaliza! cu siguranta mai exista si oameni printre ei... putini dar mai sunt! (mai traiesc inca cu aceasta speranta)
RăspundețiȘtergerein alta ordine de idei, ca fapt divers: la urmatorul control la care a trebuit sa mergem, pentru ca am asteptat circa 3 ore la usa unui medic n-am putut sa nu observ un grup de 4 femei de serviciu stand la taclale aprox 2 ore din cele 3. una dintre temele de discutie: recenta taiere de fonduri. m-a "amuzat" teribil ca 2 ore nu au avut DELOC treaba... :)) dar "nenorocitii astia" vor sa reduca personalul...
Saracia este in primul rand "boala" care produce cele mai mari orori. Am aflat, din interiorul spitalului Fundeni(informatie pe care nu o pot verifica dar care intuitiv simt ca are un continut adevarat), ca doar 1/3 dintre bolnavii de cancer sunt diagnosticati corect. Din cauza lipsei resurselor (medicamente, echipamente, etc), 2/3 sunt trimisi acasa cu "buletine" false legate de starea lor de sanatate. Selectia este aleatorie, doctorii fiind nevoiti sa se joace de-a Dumnezeu. Singura solutie pe care o vad la aceasta problema este, cei care mai putem, sa punem accentul pe latura preventiva si sa nu ajungem prizonierii vreunei boli costisitoare. In termeni de suferinta, umilinta si viata.
RăspundețiȘtergere