miercuri, 31 august 2011

Deja vu

Am obosit.

Am parcurs juma' sau poate o treime din viata si deja am obosit si m-am plictisit de cliseele lumii asteia ciudate si bolnave. M-am trezit si eu bolnava. In fiecare zi incerc sa invat sa ma adaptez molimii din jur si sa traiesc bolnava de secolul 21. M-am trezit fiind "ei", aia pe care-i urasc. M-am trezit fiind cruda pentru ca altii au fost cu mine. M-am observat crezandu-ma sensibila si altruista cand, de fapt, si eu am ignorat dramele altora, prea preocupata fiind de ale mele. M-am regasit in postura generatorului de rau doar pentru ca am avut eu o zi proasta... M-am surprins obosita sa mai incerc sa fiu corecta sau ceea ce am eu impresia ca inseamna corecta. M-am trezit nemaiauzind strigatele aparent mute ale celor din jur si n-am mai putut asculta problemele altora. Am vrut, in egoismul meu, sa nu-mi mai pese de nimeni si de nimic. M-am trezit bolnava de neincredere si pedepsind lumea pentru asta in consecinta. M-am descoperit facand multe din ce imi displace la altii... M-am trezit transformata de viata si oameni...

Intr-o zi m-am uitat in oglinda si n-am mai inteles, nici macar eu, nimic din mine!

Un comentariu:

  1. Tot tu esti, schimba oglinda :-P E drept ca m-ai luat prin surprindere uneori (adica sunt putin de acord cu ce ai scris mai sus) insa faptul ca vezi conteaza enorm :-)

    RăspundețiȘtergere