sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Frustrant... deh...

Abia de mai avem loc unii de altii pe planeta asta... si totusi sunt momente in care suntem atat de singuri...! Oricat de minunate ar fi minutele/orele petrecute in familie, oricat de mirifice ar fi betiile la care iei parte, oricat de minunate partidele de sex, ocazionale sau nu, oricat de des ai petrece timpul cu copiii sau bunicii, cu colegii la birou, la bowling, in bordel, la plaja etc... nu cred sa nu te simti, cate-o data, singur! Sunt momente cand prietenii au fiecare treaba lui, familia, prietenul/prietena, copilul, concertul la care nimeni nu s-a gandit c-ai fi venit, excursia in care fiecare avea chef sa fie cu cine dorea, hobby-ul pe care fiecare il imbratiseaza, ocaziile pe care fiecare le intalneste... etc... Nu cred sa existe personaj pe lumea asta oricat de inconjurat de lume, teoretic, care sa nu se simta singur chiar poate cu cele mai "aglomerate" ocazii...
Nu ti s-a intamplat sa te simti singur in mijlocul unei mari petreceri? Sa te intrebi ce dracu' cauti acolo? Nu ti s-a intamplat sa iti doresti doar sa te stranga cineva de mana si atat? Sa simti ca tot ce vrei este un fir de iarba de care sa te apuci in cadere...? Nu ti s-a intamplat sa cazi, ca bolovanul, si sa te uiti tamp, cu respiratia taiata, in sus, spre ... marea adunare a cunoscutilor, care continua sa zambeasca simtind... NIMIC din tine? Nu ti s-a intamplat sa cauti doar o vorba buna, pe care sa constati ca poti s-o primesti doar la pachet cu alte... interese? Nu ti-a trecut niciodata prin cap, ca poate ar fi mai bine sa ramai dracului acolo jos, unde ai cazut, si sa nu te mai ridici niciodata? Nu te-ai gandit ca poate ei, ceilalti, de la care astepti un gest/o vorba, au la randul lor, in asteptare, propriile prapastii si n-au timp/chef de tine/ale tale? N-ai realizat niciodata ca esti, de fapt, singur?