joi, 8 decembrie 2011

Film cu proaste

Tampitzica si Abjectzel se intalnesc intr-un context lucrativ oarecare. Tampitzica - relativ noua in firma (s-o numim Imoralia); Abjectzel - vechi membru al firmei, versat si oportunist. Tampitzica, din dorinte de integrare si socializare, sta la vorbe cu Abjectzel, rasarit p'aproape imediat ce-a sesizat noutatea in "firma". In urma unei mese de protocol, cu ceva combinatii alcoolico-dezinhibante in sange, Tampitzica se trezeste cu Abjectzel la usa. Abjectzel insista sa nu fie tinut la usa, caci e tarziu in noapte si se aude conversatia pe scara blocului. Tampitzica, cu toate simturile brusc alerte, departe de a fi simturile dorite de Abjectzel a fi trezite, isi zice totusi intr-un acces de prostie amestecata cu politete si doze crescute de dobitocie, ca e om mare si se poate descurca chiar si cu un cretin Abjectzel, evitand circul public..., asa ca il lasa pe Abjectzel in casa. Dupa indelungate discutii contradictorii si gesturi deloc potrivite, pe care orice om neafectat de neghiobie (ca Tampitzica), si le poate imagina, Abjectzel pleaca, de voie, de nevoie, punandu-si cu siguranta in cap sa revina cu forte proaspete, probabil cu proxima ocazie.

Total uimita de "primirea" in Imoralia, prin intermediul unui membru marcant, Tampizica ramane proasta (mai prosta decat de obicei!) minute intregi, incercand din rasputeri sa (se) gandeasca la cum e mai bine sa procedeze. Sa vorbeasca cuiva, sa nu vorbeasca... si sa se descurce "impecabil" mai departe, cum s-a descurcat si in seara cu pricina ...? Intr-un alt acces de neghiobie acuta, decide ca nu e cazul sa discute un astfel de subiect cu oricine, ca "scaparea" lui Abjectzel i-ar afecta familia, si ca ea, Tampitzica, e femeie in toata firea, descurcareata (auzi!? o neghioaba idioata a decis ca se descurca cu un cretin abject ...?!?!).

Discutiile "adanci" si intersectiile nepotrivite, departe de a fi inteligente, au continuat si cu alte ocazii dar apoi au disparut. Tampitzica, in prostia ei, a fost mandra ca s-a descurcat diplomat... fara tam-tam...... Ha! Ba chiar relatia celor doi a parut a deveni amicala, cu schimburi banale de impresii si chiar glume si sms-uri relaxate. Tampitzica a crezut ca astfel lucrurile intra pe un fagas uzual colegial... S-a trezit insa dupa o vreme... (final standard de film cu prosti si proaste), ca toata Imoralia STIE o poveste infiorator de departe de realitate. S-a trezit ca o drama banala, jenant de povestit, (credea tampitzica ca jenanta pentru ambele parti), s-a transformat intr-un film de actiune (si mamaaa..., ce actiune...!). Tampitzica realizeaza, tot in nerozia ei, ca nu are ce face si ca ceea ce ea a crezut ca e politete, discretie si diplomatie din partea ei, a fost una dintre cele mai penibile erori facute in viata. Pentru marcantul abject membru al Imoraliei, povestea este probabil un motiv de lauda... Aparent respectabilul domn (hahahah) "crai", tata a doi copii si sot iubitor, poate spune orice doreste sub bataile incurajatoare pe umar ale nu mai putin abjectilor colegi. Un film cu prosti, cu Tampitzica avand rol semnificativ, cu un "povestitor" ce probabil a ramas cu mintea la 15 ani, dar cu o regie si ceva efecte speciale ce au trezit, la prima vedere, interesul unor categorii variate de insi.

Tampitzica a mai adaugat in lista de "invataturi de minte" si acest episod, desi crede cu tarie ca are anumiti neuroni scurt-circuitati si ca pana moare nu va reusi sa citeasca, la timp, caractere! Tampitzica trebuia sa faca circ pe coridorul din fata intrarii ei in casa si basta! Oricum circul s-a mutat acum in strada... iar ea a fost transformata, fara drept de apel, in clovn! Tampitzica spera (dar stie ca, statistic vorbind, nu e in stare) ca cel putin sa aiba puterea unui scuipat in fata! Da, dintre cele mai josnice, nepoliticoase si lipsite de diplomatie gesturi!

2 comentarii:

  1. Dincolo de a fi un film cu prosti sau proaste este o fabula reusita si dureroasa despre lumea in care traim. Un spatiu stramt, in care jocul aparentelor, exersat pana la trivial, ajunge sa fie pentru majoritatea singura realitate valida, exterioara si ulterior interioara, o moneda de schimb care face sa functioneze “rentabil” comertul si “succesul” relational. Cine invata sa pozeze cabotin, sa-si transforme, sa-si vanda bine imaginea, oricat de falsa, lipsita de continut ori frumusete ar fi, castiga examenul de maturitate social. Din nefericire, cine nu se adapteaza ajunge sa se culpabilizeze gresit pentru “imaturitatea” de a-l fi picat. Trist este si faptul ca persoanele care isi asuma o astfel de reprezentare deformata risca sa devina, pe proprie raspundere, “tampitei” in imparatia lui “abjectel”.

    Rezonanta intamplatoare sau nu. Cristian Tudor Popescu a scris tot ieri despre acest subiect, din alt unghi, dar surprinzand la fel de real aceasta tumoare extinsa: pornografia interioara, manifestata adesea prin pornografia faptelor sau a zambetului: http://www.gandul.info/puterea-gandului/pornografia-zambetului-9041477

    Pentru cei care au avut posibilitatea sa vada la microscop cancerul, acesta atrage, arata artistic, interesant, ca o pictura moderna realizata pe calculator. In cunostinta de cauza, putini si-ar pune pe perete o astfel de imagine. In necunostinta, multi o poarta atarnata semet de gat, alaturi de cea de colegi, prieteni sau parteneri de viata iubitori.

    Editorialul lui CTP si postul de aici ii pun intr-o altfel de lumina pe cei care au puterea sa nu zambeasca, poate nici macar trist, in fata plutonului celor care rad. In hohote, in fata sau pe la colturi, despre comedia groteasca care a devenit sau devine viata lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Spune-i sa se uite la Lie To Me ca la un documentar :-))

    RăspundețiȘtergere