Obiceiuri

Toti avem pasarelele/stolurile noastre... Nu? Tabieturi, ticuri, anumite obiceiuri in a face... una-alta. In timp ne obisnuim atat de tare cu noi incat nu ne mai dam seama, cred, ca cutare obicei poate deranja in jur. Unele ticuri sunt usor observabile, altele se fac auzite, altele trec neobservate daca nu ajungi sa locuiesti de pilda cu persoana respectiva. Cert este ca toti, sunt convinsa ca fara exceptie, "suferim" de "boala" unui gest specific repetat la infinit sau a unei expresii ce ne fuge aproape involuntar adesea printre buze...

Fara sa vreau am remarcat in timp o groaza de obiceiuri ale celor din jur, unele nostime, altele doar la inceput amuzante apoi apasatoare.

O colega obisnuieste involuntar, cred, sa-si atinga limba, umezind-si degetele, oricand pune mana pe-o hartie sau pe bani. Initial m-am amuzat observand arhi-repetatul gest, apoi nu mi-a picat bine cand hartiile mi-au fost inmanate... Nu puteam sa nu ma gandesc ca pun mana pe saliva ei... :)

Un fost partener de dans avea, reflex, gestul stergerii la nas cu doua degete - stiti desigur gestul. Aveam o reala problema mintala cand intindea in secunda imediat urmatoare mana spre mana mea. Mintea mea se bloca doar la gandul ca am in palma ceva ce zau ca n-as fi vrut sa am :)...

Un prieten obisnuieste sa-si adune saliva in gura printr-un gest relativ zgomotos, sesizabil clar in jur... L-am intrebat candva de ce face asta si mi-a explicat ca-si simte gura uscata si atunci vrea s-o ude... :))

Un cunoscut obisnuieste sa manance/bea impingand intai limba inainte. Practic limba este primul lui organ ce atinge obiectul cu pricina - lingura cu mancare sau paharul din care bea. Gestul a fost remarcat de mai multi, se pare, mai ales ca are si obiceiul gustatului de la altii... :D

Depasind exemplele salivare, ajung a ma gandi la unele mai putin scarboase dar parca mai abitir deranjante cu timpul... posibil doar pentru creierele mai zdruncinate, precum al meu... :))

Un amic misca sacadat si ritmic un picior oricand sta. La film, la masa, citind, chiar si la semafor etc... Cand stau alaturi de el incercand sa urmaresc un film, zau ca dupa 30 minute nu mai reusesc sa vad nimic... Daca se mai intampla ca miscarea ritmica sa fie insotita de un sunet scartaitor eventual, la fel de ritmic, imi vine sa-l leg... :)... pe prieten, pe picior si orice altceva ce poate facilita miscarea :P

Mancatul semintelor sau floricelelor cred ca tine tot de ideea sunetului aproximativ ritmic auzit o perioada lunga de timp... E recomandat, mi s-a zis, sa te apuci imediat si tu de spart seminte - astfel nu te mai concentrezi pe sunetele emise de altu' :))...

Tot sunete deranjante sunt si cele ale cuiva care se joaca cu un pix, sau care isi suge gingiile si emite acel sunet ascutit si amuzant (pt o perioada scurta de timp... ) :))...

Un alt prieten plescaie oricand/orice mananca. Auzi constant stand la masa, dezlipitul si relipitul buzelor sale... Asa ca prefer sa mergem sa mancam in locuri cu muzica mai tare... :))

Ticurile verbale par a fi cele mai nostime si nederanjante (cred...). Banale "deci"-uri, "cool", "mosule", "mami" fac care mai de care parte din limbajul uzual al fiecaruia. Pentru ca un cunoscut foloseste des vreo expresie, cate-o data ne trezim ca o preluam si noi. Eu, de pilda, mai nou, spun "minunat" de 7 ori pe zi, cand sunt multumita de rezultatul a ceva sau cand aprob un gest etc... Mai sunt unele oarecum folosibile in cerc restrans dar care scapa cand nu trebuie. De pilda "coaie" ca mod de adresare "ca intre baieti". Nu o data, un cunoscut mi s-a adresat astfel, in virtutea inertiei, si m-am amuzat gandindu-ma la partea din mine ce i-o fi inspirat asocierea... :))

O alta prietena are obiceiul vorbitului tare, foarte tare. Nu poate altfel (cred). In orice cafenea ne aflam, populatia din jur aude o parte semnificativa o oricarei discutii. Adesea se intorc capete iar eu imi exersez capacitatea de a fixa ochii prietenei, constienta ca altii ne privesc/aculta minute intregi...

La capitolul obiceiuri deranjante (pentru unii) lista poate fi uriasa. Mai ales in cazul celor apropiati, cu care eventual locuim, este imposibil sa nu reamarcam obiceiuri care ne displac... Doar nu de ieri, de azi apar discutii prin casnicii :)... Ciorapii lasati nu stiu unde, capacul de la wc (ne)ridicat, pasta de dinti fara capac, masa nestransa etc... Toti avem tot felul de metehne cu care altu' trebuie sa se obisnuiasca sau la care, daca le intelegem si le acceptam gradul de stres pentru cei din jur, ne straduim sa renuntam...

Tot felul de gesturi si obiceiuri pot deveni deranjante pentru partenerul de viata dar pot trece neobservate pentru prieteni... Pe mine ma stresa candva, de pilda, tarsaitul papucilor prin casa. Zi de zi, an de an, obiceiul asta imi devenise antipatic rrrau. Sau.... fumatul in dormitor si umplutul noptierei cu scrum sau rosul unghiilor... Sau mai stiu eu ce gest care tine de fiecare dintre noi si care noua ne pare normal dar care pe altul il deranjeaza.

Pana si animalele capata obiceiuri mai mult sau mai putin enrevante :).Pisica mea imi dezradacineaza si imi mananca puii de cactusi. Niciodata n-am inteles cum nu-i ramane limba ca spatele ariciului. Urat si enervant obicei :)!

E oarecum amuzant cum noi, oamenii, suntem fiinte sociale, deci nu putem trai inchisi intr-o cutie singuri toata viata, dar totusi nu ne e asa simplu sa coabitam. Poate si aceasta incapacitate poate fi asociata unui obicei prost al nostru, al oamenilor...:P