Pe munte

De cand cobori din masina, aerul verde parca te face sa-ti para rau ca nu ai nari de elefant, sa poti inspira muuult mai adanc. Mirosul ierbii incinse de soare, in aerul specific muntelui, te ia in brate linistitor. Florile ce apar din loc in loc si varietatea de culori iti alunga gandurile gri, ce obisnuiesc a-ti ingrijora existenta. Salutul amical cu orice drumet, creeaza o atmosfera prietenoasa ce iti alunga din minte cel mai recent vazuti scuipatori de seminte in public. Turmele de oi, magari, porci (da, porci) cadreaza perfect pe pajistile verzi si insorite. Un parau ce ne insoteste traseul, da nastere unui zgomot de fond placut, cu efect calmant, stergandu-ti automat din minte claxoanele nevrozate de oras si supraturarile tampe ale motoarelor. Peisajul inlocuitor al uzualei imagini cu cladiri prafuite, face parca si ochii sa zambeasca larg. Semetia "sus"-ului la care vrem sa ajungem, ne da curaj si forta pentru ascensiune.

Un porc (dintre cei cu patru picioare) gras si bland vrea mangaiere si atentie. Sta la scarpinat grohaind cu evidenta placere. Putin mai sus, un magarus parca mirat de aparitia noastra, isi pleaca si el alene urechile inspre laterale, pentru a usura accesul unei maini scarpinatoare pe crestet. Pana si cateva soparle cu aparenta mimica vesela, parca ne intampina, asteptandu-ne trecerea, stand pe cate-o piatra cu capul usor ridicat, bucurandu-se si ele de soare. Cate-o pasare cu piept galben mai acopera arar susurul apei si ne mai intrerupe palavrageala relaxata. Pocnetul slab al batului de tura, insoteste calm respiratia accentuata de urcus. Endorfinele danseaza vesele, alungand cu galagia lor orice potential gand negru.

Cabana aflata pe culme, dezvaluie parca o total alta lume. Conversatiile se leaga usor si civilizat. Iubitorii de munte, cu pielea bronzata, par toti sa afiseze un motiv comun de bucurie. Oboseala fizica, dupa ore bune de drumetie, este alinata de sunetul vesel al unei chitari. Nemti, cehi, maghiari, britanici, romani, impart amical locul de popas si pajistile de campare. Un caine alb si vesel se alinta amuzant, smulgand zambete si rasfat. Lacul din fata cabanei contribuie la splendoarea peisajului. Behaitul somnoros ce se aude in apropiere dintr-o turma de oi, pare a fi sunetul perfect calificat sa insoteasca imaginea.

Agitatia inceputa a doua zi, o data cu rasaritul soarelui, pare sa fie intocmai sincronizata cu entuziasmul gandului ca "azi vom ajunge sus, maxim de sus". Micul dejun de rucsac, luat pe terasa cu vedere grandioasa, si inghitit grabit din dorinta greu stapanita de plecare, pune bazele unei zile memorabile. Drumul catre varf ofera ochiului vederi impresionante si sufletului hrana sanatoasa din belsug. Picioarele capata parca aripi, iar scurtele portiuni de urcus solicitant par a deveni floare la ureche. Dupa cateva ore de mers lejer, cu timp pentru admirat privelistea, ajungem sus, maxim de sus (in Romania). Vremea excelenta sustine bucuria reusitei ajungerii la principala destinatie. Un steag tricolor si cateva obiecte simbolice, tin de urat indicatorului pe care scrie "Vf. Moldoveanu 2544 m". Impozant!

De acolo, de sus, lumea pare muuult mai frumoasa!