Haos

Sunt alergica la lumea in care traiesc. Nu-mi mai pot desclesta dintii si nici ridica colturile buzelor spre a zambi, aproape niciodata cand ies din casa. Nu mai vad frumosul! Vad numai chin, mizerie, tristete... fete incruntate, oameni privind numai in jos si tacand chiar calcati in picioare fiind, copii ce cresc deformati de-o societate bolnava, adulti cu pretentii pana la cer si care n-au fost si nu vor fi in viata lor capabili de vreun gest nobil/caritabil/civilizat...

As vrea, cate-o data, sa raman intre cei patru pereti ai dormitorului meu, fara contact cu nimeni si nimic din jungla exterioara. Mi-ar placea sa pot combina doze de fericire, dezamagire, veselie, dispret, frustrare, zambete... doar dupa bunul plac, astfel incat caderile de la inaltime sa fie amortizate controlat...

Dar nu reusesc... nici sa controlez si nici sa nu mai simt...

Sau poate... ?!