vineri, 22 mai 2015

Mofturi

Se poate sa-ti simti gandurile vajaind haotic, dureros de neclare. Sa simti ca te sufoci neinteles si ca parca nici propria-ti persoana nu te mai suporta. Se poate ca un zambet de complezenta catre ceilalti sa-ti consume toata energia, pentru ca sufletul tau de fapt plange in hohote. E al naibii de posibil sa nu mai stii unde sa te ascunzi de propriile trairi si sa nu poti scapa de ele nicidecum. Sa ai senzatia ca nu mai ai putere sa te ridici de unde ai cazut dar ca daca n-o faci vei fi doar calcat in picioare, caci nimeni nu are timp, chef, rabdare sau putere sa-ti intinda o mana. Se poate sa cazi cand crezi cel mai tare ca stai foarte bine pe propriile-ti picioare. Se prea poate sa astepti in van orice, nefiind capabil sa mergi mai departe. Se mai intampla ca speranta sa te agate complet irational si sa tavaleasca cu tine in tot colbul drumului iar si iar… si tot sa nu te inveti minte. E al naibii de posibil sa crezi cu tarie in cauze fara sanse. Ori sa lupti aberant de mult timp pentru idealuri imposibile. Se poate sa te doara sufletul atat de mult timp incat sa uiti ca stiai candva si sa traiesti frumos. E posibil ca atunci cand crezi mai tare ca nimic nu-ti poate taia aripile ori avantul, sa gasesti cele mai ascutite foarfece in mana cea mai draga. Se poate sa te inseli amarnic si apoi sa nu poti sa te ascunzi nicaieri de regrete. Se poate sa fii orb la cele mai clare semne de orice fel si sa continui sa mergi incapatanat pe un drum extrem de gresit.

Se poate, da!
Mai sper doar ca se poate si ca dupa cele mai crunte zbateri sa reinveti cumva, din nou, sa razi din suflet…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu