Incerc dar nu-mi iese... :)! Sufar de pesimism! La Multi Ani!

Multi prieteni/cunoscuti (sau ce-or fi) imi spun ca sunt prea pesimista, ca nu reusesc sa vad deloc frumosul din viata...! :) Zau ca incerc - ma straduiesc cat pot eu de mult dar nu-mi iese. Aveam chef acum, de final de an, sa postez un gand bun si vreo fraza desteapta si funny dar nu-mi vine :(! Stiu - sunt paranoica si nebuna... - dar fir'ar al naibii daca pot vedea ceva bun in incidentul avut azi in trafic, acum cateva ore. Sa va povestesc: Am facut o gafa in trafic - recunosc - la plecarea de pe loc nu l-am vazut pe un nenea si am dat sa plec, speriind omul, deh. Nu s-a intamplat nimic - doar amandoi am franat brusc - fara urmari vizibile deci. Mea culpa - am ridicat ambele maini de le aveam in dotare, am aprins avarii, am urlat "scuza-ma frate", m-am automustruluit ca de obicei si da-i sa plec. Dar... ghinion! "Bietul" om de l-am speriat, sofer al unui jeep BMW negru, cu geamuri fumurii, imi blocheaza calea iar din dreapta se da jos o matahala bronzata (nu, nu era de la soare) indreptandu-se vertiginos spre masina mea, cu pumnii pregatiti. Hait, zic! Ii dau inainte cu scuza-ma (deja am scos "frate" din propozitie ca eu ma stiu mai... alba...:P) si cand vad ca se deschide si a doua portiera din dreapta spate pun mana pe telefon si sun la 112, ca alta idee sa mor daca mi-a venit. Am recunoscut ca sunt proasta, chioara si ca ar trebui sa stau la cratita (desi, sincer, ar putea fi chiar mai periculos un incendiu de proportii generat de mana mea in bucatarie...) dar...na, acu' ce sa mai fac? Vazandu-ma mai de aproape, tiganu' nr 1, probabil si-a spus ca sunt prea musca pentru el si s-a multumit doar cu un pumn amenintator fluturat in aer (ma rog, plus organele cele mai diverse varate prin cele mai ciudate locuri - dar deh, am zis ca meritam...), convins probabil si de claxoanele cozii ce se facuse in spatele nostru. Pe drum insa - adica toata Sos. Fundeni, unde nu mai aveam chiar 5km/ora... sicane, frane continue in fata mea, taiat fata si chiar oprit in mijlocul podului si dat cu spatele. Nu puteam trece de ei, nici pleca, nici sta pe loc... practic dadea cu spatele spre mine (apropo, cum e? daca ma lovea dand cu spatele a cui era vina? daca nu puteam demonstra ca mergea cu spatele, a mea, nu???). Intre timp, relatam toate cele descrise politistului la telefon, asta dupa ce am trecut de 112 si am ajuns sa repet povestea politiei rutiere. Dupa vreo 30 secunde, BMW-ul bronzat - 4 tigani in el - pleaca si o ia se pare pe un alt drum decat al meu. Eu, la telefon fiind inca cu nenea agentu' ii spun inclusiv ca nu mai e aproape individu' - la care aud un scurt "a. deci nu mai e urgenta - faceti plangere scrisa atunci" si-mi inchide telefonul brusc (de unde pana atunci ma intrebase si de mama si de tata - datele MELE de identificare, repetate a doua oara)! Uite asa m-am "distrat" astazi in trafic si zau ca vreau sa vad ceva bun in incident - stiu, ce bine ca nu m-au lasat lata in strada, ce bine ca nu mi-au distrus masina, ce bine ca n-au murit bietii de ei de ras la ce nostim li se parea sa-mi franeze in fata! Ce bine ca n-am ajuns sa dau telefon pentru "o urgenta" plina de sange sau in drum spre un spital! Iata ca reusesc! Vad ceva bun in toate astea... dar din pacate si zeci de lucruri rele: ce pacat ca in astfel de situatii nu avem autoritati pe care sa putem conta! Ce pacat ca sunt si eu contribuabil la salariul celui care mi-a raspuns la telefon si pe care cred ca-l deranjasem de la masa - caci mesteca ceva alene (stimate organ, oare daca fiica dvs. patea asta, ce-ati fi facut?). Ce pacat ca traim in Romania si ca smecheri de acest gen sunt prea multi! Stiu, am gresit - sunt proasta, dar cam pana unde trebuie sa mearga pedeapsa??! Imi amintesc recent de un caz mediatizat intens in care soferul "bronzat" (oare de ce sunt asa des "bronzati" implicati in incidente?!) a lovit cu un ciocan in cap un pieton revoltat ca nu i se daduse prioritate. Multi au acuzat atunci pietonul ca nu a facut reclamatie la 112 si ca s-a apucat sa tipe la sofer. Asa, si daca facea reclamatie la 112, ce??? Un 2009 excelent si plin de optimism va doresc! Trebuie sa ma inveselesc, nu? :)) Mai am ceva timp... pana la 12! La Multi Ani! Iar asa... de fun:


http://www.youtube.com/watch?v=9kbvyajiY4E

Reversul medaliei. Spune-mi ce anturaj ai ca sa-ti spun cine esti!

E clar ca am o problema (ma rog, am mai multe dar despre una dintre ele "vorbesc" acum...) - nici n-am crezut vreo data ca as fi normala... dar parca speram sa ma destept candva si sa invat incet-incet din experienta de viata care incepe sa aiba ceva amploare. Obisnuiesc se pare sa atribui unora si altora calitati inexistente si sa am incredere mai mare decat ar trebui in oameni. E clar ca e vina mea daca ani de zile nu observ ca unul minte precum respira sau altul fura sau e cel mai ipocrit si crud om intalnit sau daca constat in mai stiu eu ce contexte ca un cunoscut are reactii dintre cele mai putin agreabile din punctul meu de vedere etc. Evident, am atribuit calitati inexistente persoanei respective, nu? Nu e vina hotului ca m-a pacalit ca e cel mai onest om din lume... si asta pe termen lung... pentru ca e un hot-expert! E vina mea, clar, ca parca mi-am tras meserie din a fi credula! Uite asa ajungi sa sufli in iaurt ca sa nu te (mai) friga...!

Si totusi... nu-i Dracu asa de negru...

Contrar asteptarilor mele si obisnuintei de a crede ca in secolul 21 poti muri linistit inconjurat de oameni care doar sa te priveasca un pic contrariati (poate...?!), am vazut o mica si palida raza de speranta... speranta cum ca nu chiar toti suntem total indiferenti la cel de langa noi! Am apelat zilele trecute la ajutorul cunoscutilor in dorinta de a fi de folos unui prieten cu o problema grava in familie. Am avut surpriza placuta de a vedea ca exista inca oameni care sar sa ajute - atat cat pot si asa cum pot - evident altii decat cei la care m-as fi asteptat. Dar, m-am bucurat sa vad ca nu chiar toti suntem total dezumanizati de bani, putere si greutatea supravietuirii intr-o lume nebuna...

Batranetea, haine grele!

Acum cateva luni am fost martora unei scene ce m-a marcat pentru multa vreme si care probabil imi va ramane in minte toata viata. Un batran (aveam sa aflu ulterior in varsta de 90 de ani) a fost batut de un tanar intr-adevar "deosebit" (aprox. 25-30 ani). Motivul: acel batran, dezechilibrandu-se la urcarea in autobuz (in 335), l-a impins pe tanarul cu pricina deranjandu-i discutia cu un amic aflat alaturi. Tanarul s-a intors suparat (sa zicem ca oarecum pertinent) sa vada ce l-a atins, adresandu-se batranului cu "ce ba, ti-a luat ma'ta autobuz?". Domnul in cauza a replicat cu destula hotarare "ce-mi vorbesti mai asa? asa vorbesti si cu bunicii tai?". Curajul batranului de a deschide gura l-a deranjat atat de tare pe bravul nostru tanar incat in secunda imediat urmatoare a ridicat piciorul si l-a lovit pe batran direct in stomac daramandu-l pe jos, facandu-l sa-si piarda palaria de pe cap si varsandu-i cele doua sacose cu mere, respectiv rosii. Batranul, ridicandu-se cu greu, nu a tacut, ci a continuat sa vorbeasca vizibil afectat dar cu cea mai mare coerenta posibila: "am ajuns ca la 90 de ani un bou ca tine, care nu va face in viata lui nici un sfert din cate am facut eu la viata mea, sa ma umileasca astfel!?". Aceasta fraza a generat primirea altui picior si un torent incredibil de vorbe grele, greu de reprodus dar pe care voi incerca sa le redau intocmai pentru o mai buna analiza a situatiei: "ce ba bosorogule, ai gura mare? nu vezi ba ca abia iti tii basinile si esti asa prost incat sa vorbesti? ia uite ba (vorbind cu amicul) ce bosorog pe moarte avem aici? daca-i fut una cade lat si el are tupeul sa vorbeasca... imi bag pula ba in ce-ai facut tu toata viata si daca vrea muschii mei imi bag pula in tot autobuzu'. vrei sa vezi ca ii dau pe toti jos daca am chef? i-auzi ba basinosu' cretin ce zice el aici... ca a facut nu stiu ce la viata lui... ha ha ha"... Batranul vizibil surprins de impertinenta si nivelul extrem de coborat al discutiei, ingaima plapand catre oamenii din jur: "haideti domnilor sa-l dam jos din autobuz! suportam asa ceva?". Liniste mormantala in jur. Oameni de toate varstele uitandu-se in gol pe fereastra ca si cand nimic nu se petrecea. Doua voci - atat - (dintre aproximativ 50 de persoane) au intervenit din departare. Un barbat - aprox. 50 de ani - l-a facut nesimtit si dobitoc pe tanarul implicat, ceea ce a atras amenintarea "ce bah, vrei si tu una in gura? vrei ba sa-ti arat si tie cum e? ia hai ma (vorbind amicului) dupa asta jos ca vad ca e tare in gura si asta". O femeie - aprox. 40 ani - l-a catalogat drept scursura si cretin, ceea ce a generat un alt torent de injuraturi similare. Eu - aflata exact langa cele doua persoane si asistand de aproape la intregul incident - l-am rugat pe tanarul apropiat varstei mele, cat am putut de calm si cu maximum de efort de a-mi ascunde scarba uriasa, sa se opreasca ca, daca il omoara pe batran, intra in puscarie. Din fericire, am reusit sa capat doar un "taci fa si tu - ce te bagi ca musca-n lapte!". L-am rugat si pe batran sa taca (desi i-am inteles frustrarea si m-am urat pentru neputinta), cu teama ca urma probabil daca continui sa vorbesc sa ma tavalesc langa rosiile batranului aflate inca pe jos. Tanarul cel brav a coborat la prima - a mers doar 2-3 statii, statii lungi in traficul din Bucuresti. Batranul a ramas mai departe in autobuz - abia dupa coborarea "eroului" zilei i-au dat lacrimile. Erau lacrimi amare de umilinta, frustrare, deznadejde, durere... Am visat nopti la rand ochii in lacrimi ai acelui batran de 90 de ani, batran care a trecut prin razboaie, prin foamete, a crescut copii si nepoti, a predat (mi-a spus ca a fost si cadru didactic), a muncit si a contribuit la a deveni posibila nasterea generatiilor viitoare. M-am urat ca n-am avut inspiratia de a face ceva mai mult - cu toate riscurile. M-am simtit vinovata si inca ma simt pentru ca mi-a fost frica. La fel cum probabil le-a fost si celorlalti calatori. Nu stiu unde era limita de demarcatie intre frica si indiferenta, cert este ca nimeni nu a facut mai nimic pentru batranul acela. Batranul a coborat la Perla - spunea ca trebuie sa ajunga la Spitalul Floreasca... poate vizita acolo pe cineva... La ceva timp dupa coborarea batranului aud reclama aceea fada a politiei pentru numarul de urgenta 112. "Daca sunteti in pericol sau vedeti semeni aflati in pericol, nu ezitati sa sunati cu incredere la 112"... Am pufnit amar si mi-a venit sa plang. Nu mi-am putut scoate din minte multa vreme aceasta scena - am povestit la birou, am povestit acasa, am ramas marcata. Mi-am amintit de bunicii mei si i-am sunat - am vrut sa aud ca sunt bine (atat de bine cat pot fi niste oameni la 80 de ani ce traiesc in Romania). Nu stiu ce ar fi trebuit facut in situatia cu pricina - nici acum nu stiu. Poate indiferenta oamenilor e prea mare, poate puterea capatata de astfel de tineri prea convingatoare. Poate soferul autobuzului trebuia sa opreasca si sa nu plece pana nu coboara cei doi amici. Poate trebuia chemata politia dar asta nu putea fi facut decat daca usile n-ar fi fost deschise caci cu siguranta disparea agresorul. Nu stiu in continuare cum se putea rezolva... si orice s-ar fi facut, primul picior dat in stomacul unui om de 90 de ani fusese dat. Nu sunt o persoana violenta, nu cred in bunul rezultat al bataii dar pe acel tanar, daca as fi avut forta necesara prin reducere la absurd, eu nu l-as fi dat pe mana politiei ci l-as fi batut pana ramanea fara simtire. Nu vroiam sa moara ci sa vada/simta cum e sa fie batut de cineva cu forta peste a lui. M-am urat pentru ca n-am putut sau n-am gandit sau mi-a fost frica sa fac mai mult... As vrea sa am sansa sa-i pot spune acelui batran cat de rau imi pare - desi asta n-ar ajuta cu nimic! Fara sa vreau ma gandesc mereu la bunicii mei pentru care as vrea sa pot face inmiit mai multe decat fac. Ii vad batrani si din ce in ce mai neputinciosi, ii vad ajungand pe zi ce trece din ce in ce mai deprimati constientizandu-si neputinta, ii vad chinuiti de boli si de ganduri. Ii vad traind din amintiri ce devin din ce in ce mai estompate, ii vad dorindu-si din tot sufletul binele copiilor si nepotilor, ii vad zambind rar... si de fapt nu-mi amintesc cand i-am vazut ultima oara razand... As vrea sa pot opri timpul in loc sau macar cel ce le-a ramas sa il fac cea mai fericita perioada a vietii lor... dar nu pot! Din pacate asta e cursul vietii! Iar cand un animal dintre cei descrisi mai sus, care cu siguranta are/a avut si el bunici si are/a avut si el parinti poate face ceea ce a facut, mergand apoi linistit la o bere cu baietii unde va fi admirat pentru isprava lui, atunci... descurajarea si scarba fata de unii oameni de langa noi ma cuprinde intr-atat incat cu greu mai vad si parti bune ale vietii... !

Fericirea de a fi femeie

Clar si concis: e o placere sa fi femeie a secolului 21, libera, emancipata, egala in drepturi cu barbatul. Ce poate fi mai frumos decat cand nici nu faci bine 13-14 ani sa afli cum e sa fi pipaita in plina strada/zi de vreo mana care a vazut apa cu mai bine de trei zile in urma ultima data? 13-14 sunt cifre variabile - in functie de varsta la care sanii devin mai mult sau mai putin proeminenti... Apoi, cum sa nu simti placerea aparte data de "onoarea" palmelor pe fund in autobuze? Dar cata apreciere trebuie sa simti cand eventual cobori din mijlocul de transport in comun murdara de sperma pe fusta? (intamplare auzita mai rar ce-i drept, dar se petrece...). Apoi, daca iti iei masina, e absolut mirific sa se ia de tine un barbat "deosebit" la semafor, aratandu-si admiratia pentru ochii tai prin a-ti taia fata la demarare... zambind tamp? Cum sa ratezi senzatia injuraturilor misogine din trafic (nu de alta dar gafele facute de burtosi chiori sau pusti cretini de bani gata trec parca neobservate daca detin o pereche de testicule...)? Cum sa nu simti placerea atingerii pumnilor unui "barbat adevarat" caruia ai avut curajul sa i te opui la coada la posta (de pilda), pentru ca nu ai vrut sa-l lasi sa ti-o ia inainte prefacandu-se ca nu te-a observat, "barbat" care cu siguranta n-ar zice nici pas in fata altui barbat (caci de regula barbatii "adevarati" de genul asta sunt lasi si dobitoci, bazandu-se pe simplul raport de forte favorabil lor)? Cum sa nu-ti placa sa te simti o bucata de carne ordinara cand ai indrazneala sa te imbraci cu ceva ce-ti sta bine (si nu ma refer aici la tinutele ce urla dupa atentie... ci sa zicem la o tinuta business care te prinde)? Cum sa nu te simti flatata cand daca ai avut tupeul sa iesi la o cafea singura (intr-un local super select, nu in ultima bodega) vor veni 3 insi la masa ta sa-ti spuna de la "hei papusa, singurica?" pana la "auzi draga, vrei sa ne-o tragem?" sau "ia zi, cat costa?"?! ...Si asta doar in intervalul de timp cat bei o cafea... dar daca ai mai si manca vreo ciorba si-un desert?!?!... :D... Cum sa nu-ti placa faptul ca daca ai chef sa te plimbi la 2 noaptea prin oras nu poti decat insotita altfel risti un viol in urma caruia vei mai si auzi ca ti-ai cautat-o cu lumanarea si meritai?! Cum sa nu simti placere cand ajungi sa-ti calculezi drumul spre casa prin locuri cat mai luminoase si stradute cat mai populate? (ar trebui pe gps-uri sa existe si optiunea asta, nu doar cel mai rapid sau cel mai scurt). Ce te poate face mai bine sa simti ca traiesti decat niste pusti mai colorati care de pilda te stropesc (cu apa daca ai noroc) pe strada fiind, asa... ca-i distractiv si pentru ca probabil e singurul mod in care sunt si vor fi vreo data capabili sa-si arate admiratia?! Cum sa nu-ti dea aripi de-a dreptul faptul ca vezi ca nici macar dupa 40 de ani nu scapi de deosebita atentie a scursurilor societatii? ... cand ramai fara un cercel de aur (pe care l-ai purtat toata viata caci l-ai mostenit...) sau cand ti se smulge geanta din mana pentru ca esti doar o femeie si deci o victima perfecta? Cum sa nu traiesti senzatia aparte de furio-frustrare... pardon de... fericire... cand auzi argumentul suprem: "sunt barbat, ce vrei?"?!