Cand pe strada intalnim un om bolnav, avem tendinta de a ignora manifestarile bolii sale, fie ele chiar si deranjante. Daca depresia este o boala, de ce consecintele sale nu sunt acceptate ca atare? Sinuciderea nu este de fapt consecinta imbolnavirii? De ce este sinuciderea atat de condamnata?
Daca un criminal este omorat nu este oare el inmormantat crestineste indiferent ce a facut in viata? De ce o persoana depresiva, deci bolnava, persoana care cel mai probabil n-a facut rau in viata sa, este judecata atat de aspru de catre oameni si mai ales de catre biserica? De ce biserica, mareata intermediara a iertaciunilor, condamna sinuciderea si refuza pentru un sinucigas indeplinirea ritualului de inmormantare similar felului in care se desfasoara orice alta ceremonie similara? De ce sinucigasul este pedepsit (caci asa este practic gandita neprimirea in biserica) suplimentar.
Daca sinuciderea este urmarea imbolnavirii de despresie, de ce nu este condamnata si persoana careia i-au aparut bube pe piele dupa suferinta din pricina unei boli fatale? Care este diferenta? Daca sinucigasul nu este in deplinatatea facultatilor mentale cand comite acest gest atunci de ce este judecat ca si cand ar fi facut ceva constient?
Cate-o data noi oamenii suntem incapabili de compasiune si intelegere, suntem doar indiferenti, cruzi si dobitoci...