In urma unui studiu "de piata" realizat prin observatii atente pe parcursul catorva saptamani, am decis sa incerc si eu sa fiu "misto" pentru o zi (cu gandul ca daca ma obisnuiesc cu senzatia voi intra in sfarsit "in randul lumii"). Esantionul studiat a fost format din fete/femei dintr-o categorie de varsta cuprinsa intre 14 si 35 ani.
In dimineata unei zile insorite dar racoroase scotocesc prin "vastele" mele dulapuri si in baza observatiilor si "notitelor" luate recent si mai sus mentionate, scot la iveala:
- cateva bluze mulate (obligatoriu) dintre care urma sa aleg pe cea care imbracata fiind lasa distanta cea mai mare pana la cureaua pantalonilor, astfel incat sa fie asigurata vederea unei dungi late de piele (piele proprie si personala...);
- una bucata pantaloni cat mai stramti - gasiti intr-un teanc de pantaloni purtati prin liceu si pusi candva deoparte in teancul "ramasi mici - de dat"; din fericire am gasit niste panataloni asa "mici" incat am asigurat si talia joasa - musai de detinut pentru atingerea scopului propus;
- una pereche cizme cu toc inalt si subtire - primite candva cadou si purtate de vreo doua ori desi, recunosc, arata foarte fain dar mereu mi-au parut incomode si deloc practice;
- esarfa sic si colorata pentru asezarea careia in jurul gatului, nu rade!, m-am chinuit sa gasesc poze-model pe net;
- set colier-cercei-bratara cumparat "sa fie" intr-un moment de chef de cumparaturi aiuristice; observatiile subiectilor supusi studiului au scos la iveala necesitatea unor culori fistichii si a unor lungimi incomode ale obiectelor decorative;
- pardesiu lung, cam sobru pentru scopul propus si cam subtire pentru ziua experimentului dar deh... ce mai conteaza cum te simti...; aici din pacate dotarea tehnica nu m-a ajutat prea tare caci in urma observatiilor stiam clar ca este necesara o geaca scurta, eventual stralucitoare, a carei margine de jos sa se opreasca deasupra fundului si care sa lase vizibila, daca este posibil, aceeasi bucata de piele (proprie) mentionata mai sus;
- mici obiecte necesare machiajului scoase din fundul unui sertar din compartimentul "prea stridente pentru gustul meu";
- parfum - aici iar nu ma pot integra in randul lumii bune caci parfumurile foarte dulci mie imi genereaza greata deci nu detin asa ceva; este o "defectiune" a stomacului meu care se revolta de capul lui cand nimeresc langa o domnisoara "eleganta". Ma impac cu ideea ca acest punct nu va putea fi bifat si asta e... trec la treaba!
Dupa insirarea pe pat a tuturor celor de mai sus, chestiune deloc simpla mai ales ca scotocirea in dulapuri si in locatiile rar supuse cautarii a insemnat o durata semnificativa, trec la impodobire!
Pregatire
Imi indes picioarele cu chiu cu vai in pantaloni si, cu un efort dublu, partea mai... carnoasa a jumatatii de jos a trupului meu. Bun, imi zic, taci tu, ca cu respiratie controlata atent si ramas mai mult in picioare evitand asezatul pe scaun, merge...!
Trag apoi peste cap, pe rand, bluzele mulate si-o aleg totusi pe cea mai viu colorata nu chiar pe cea mai scurta constienta fiind ca deja ma abat de la "reguli". Ma iert totusi spunandu-mi ca daca ma intalnesc cu un vecin si ma vede asa imi va fi rusine toata viata...
Aruncand o privire in oglinda, realizez brusc ca mai e o "regula" ce n-o respect si nici ca am curaj - aceea de-a avea chilotii vizibili deasupra taliei joase a panatalonilor. Ups, imi zic, pai in ritmul asta o sa iesi din casa cea mai sobra si stearsa gagica misto. Bine si asa, totusi... reamintindu-mi chestiunea cu rusinea...
Trantesc peste bluza si decoratiunile. Cum ma pricep eu mai bine si incalcand propriile obiceiuri uzuale intentionat, arunc pe fata si zugraveala extraordinar de necesara pentru atingerea scopului propus. Strat gros de fond de ten fara nici o atentie anume la potrivirea nunatei cu tenul, culori vii pe pleoape, dungi negre si intense sub ochi. Trag si-o oja albastra pe unghii - intamplator asortata cu o parte din imbracaminte dar, din observatiile mele, asortarea este totusi un detaliu de care nu se tine neaparat cont in lumea "buna".
Arunc si erarfa in jurul gatului cat de salbatic si indiferent am putut. Ma urc si pe cizmele alese, ma straduiesc sa indes si panatalonii in ele, caci am observat ca asa "trebuie" si imi intaresc cu aceasta ocazie si convingerea ca, clar, NU trebuie sa ma mai asez...
Dupa o reexaminare in oglinda verificand asemanarea cu "modelele" observate intens in ultima vreme, mai constat o diferenta: Unde e stratul mai mult sau mai putin umflat de colacel dintre panataloni si bluza??? (Nu, nu intentionez sa ma laud ci pur si simplu colacelul acela mie inca nu mi-a crescut deh...). Am remarcat ca este atat de des intalnit acel colacel incat am concluzionat ca clar, e la moda si extrem de apreciat. Imi vine ideea rezolvarii problemei prin atasarea unei curele cat mai stranse care sa formeze cat de cat - nu ca la lumea "buna" dar multumitor - o usoara umflare a pielii de-a lungul curelei, care sa-mi dea curajul sa nu declar experimentul deja esuat.
Multumita oarecum de rezultatul unei noi verificari in oglinda si cu respiratia deja greoaie din pricina stransurii hainelor, arunc pe deasupra "experimentului" si pardesiul, lasat insa descheiat in fata in incercarea timida de a suplini lipsa gecii scurte, stramte si colorate.
Actiune
Dupa doua ore de "preparare" in sfarsit ies din casa cu tremur in maini si atentie marita la mers, neobisnuita fiind la noua inaltime la care tocurile cizmelor imi adusesera capul. Pe parcursul celor doua statii ce le aveam de parcurs pe jos ma simt total inconfortabil gestionand privirile diversilor... Culmea! NU simteam c-ar fi priviri admirative. Unii cred ca aveau... sa nu fiu vulgara... o anume privire insinuanta, unele... o privire scarbita. Imi zic - eh, le inteleg, ce stiu ele... sunt invidioase! Cu gandul aiurea si incercand disperata sa gasesc puterea de-a ma simti bine in pielea mea, evident, ma si impiedic de cateva ori. Nuuuu, nu cred ca era de la tocurile subtiri de 10 cm inaltime... Sunt eu cascata!
La prima raza de soare, incep sa mor de cald pe sub stratul de... tapet proaspat atasat fetei. Ce fac? Cum ma sterg? Las oare zoaie? Incerc delicat sa ma tamponez cu o batista de hartie si ma ingrozesc observand ce culoare capata servetelul.
Rezolv pe moment problema dar fir'ar sa fie la nici cateva minute... aerul racoros imi face nasul sa curga. Iar intru in panica. Imi zic - aoleu, ce fac? Nu se poate sa ma sterg la nas, se va lua fondul de ten! Cum procedeeeeez? - imi tip panicata in ganduri. Ridic instinctiv nasul mai sus si-mi zic incurajator ca asta trebuie sa fie solutia - clar! Mersul cu nasul pe sus e sigur legat de machiaj. Cu cat "zugraveala" e mai... intensa cu atat mergi cu nasul mai sus. Asa trebuie sa se rezolve si chestiunea cu nasul care curge. Dar... dupa alte cateva minute, surpriza. NU s-a rezolvat chiar asa usor caci dupa ce m-am impiedicat de vreo doua ori nevazand clar pe unde merg, nasul tot nu s-a lasat convins sa se usuce naibii si sa ma lase si pe mine sa fiu misto linistita! Asa ca deja un pic enervata si zdruncinata in urma impiedicarilor, scot iar o batista de hartie si rezolv una dintre principalele probleme ale momentului.
Cerceii lungi si fistichii dupa numai 30 de minute mi-au facut rani in urechi. Deh, metalul utilizat pentru gablonturi nu-i mereu chiar pe placul pielii mele. Buuun, zic... nu-i nimic - trebuie sa rezist, pana la urma cateva ore de purtat niste table nu ma vor omori. Vad si partea buna a lucrurilor zicandu-mi ca colierul asortat cerceilor, lung si greu, la fel de fistichiu, n-are cum sa ma afecteze. Prost gandit! Caci dupa un timp, nu stiu cum reusesc si parul lasat "in vant" se agata cumva de lantul greu in acelasi timp cu momentul in care trecand pe langa o usa ma agat cu zgarda ... pardon... colierul... de clanta. Evident in inertia mersului ma trezesc deci brusc trasa de par si dezechilibrata intr-un mod foarte... amuzant. Nu mai spun ca astfel mi-am facut intrarea in sediul unei banci... si automat, cred, pe sub stratul de spoiala de pe fata, am devenit rosie ca racul... culoare pe care desi n-o vedeam, o simteam al naibii!
Simt ca iau foc si ma gandesc sa-mi dau jos pardesiul. Imi amintesc insa de pantalonii stramti, stratul de piele vizibil, centura colorata si realizez ca va trebui sa stau pe un scaun in fata consilierei cu care aveam treaba si ca toata banca va observa culoarea si forma lenjeriei mele intime. Asa ca cu curajul initial recent disparut, pastrez pardesiul pe mine si cu gandul clar ca nu mai experimentez d'astea in viata mea, strang si mai tare pardesiul in jurul meu, spun ce am nevoie cu ochii plecati si dupa rezolvarea treburilor anulez restul programului pe ziua respectiva si fug acasa cu gandul realizarii unui alt teanc de haine: "de ciopartit".
Concluzie
La finalul zile, cu dureri crunte de glezne, cu dureri de mijloc din pricina frigului indurat, inca cu urme de "zugraveala" ce n-a cedat chiar cu una-doua spalari cu sapun si demachieri, in sfarsit relaxata, incerc sa-mi reamintesc motivul pentru care mi-am creat singura atata bataie de cap! Cred ca am trait curiozitatea normala a omului care "p'asta n-a incercat-o". Realizez chiar ca experimentului meu i-au lipsit multe detalii pentru a ma putea vreo data ridica la nivelul necesar in "lumea buna": culoarea blond-platinata a parului, parul intins cu placa, genele/unghiile false, o anume miscare de leganare ostentativa a fundului, un anumit fel de a tine poseta atarnata de un brat indoit, mobilul subtirel si scump, el insusi mirosind a parfum dulce in mana neocupata cu geanta/poseta, privirea "sunt unsa cu toate alifiile", vocea usor pisicita ce cadreaza perfect cu nuanta roz-intens de ruj, eventual o tigareta tinuta intr-un anume fel, nu oricum, intre varfurile a doua degete, cel putin 5-6 bratari zornaitoare si colorate pe-o mana si, foarte important, tupeul sa... orice!!! (tupeu pe care n-aveam cum sa-l gasesc ascuns in dulap si pentru care, poate, se va inventa candva vreo scoala caci altfel nu stiu cum l-as capata...) Hahaha, rad in gand... Exact toate astea mi-ar mai fi lipsit... Hahaha...
Meditand indelung, am tras concluzia ca "admir si respect" toate domnisoarele cu buricul gol si colacei/colacioi la vedere ce adesea sunt tinta zambetelor zeflemitoare, domnisoare care se chinuie in orice conditii meteo sa "incante" privirile celor din jur si sa umple de culoare vietile noastre. Nu este simplu sa porti tocuri inalte cand pe strada e gheata, nici pielea la vedere la -10 grade si nici sa-ti pastrezi echilibrul in asemenea conditii. Ca sa nu mai vorbim de cata putere si stapanire de sine iti trebuie sa rezisti ironiei unora si... diverselor adresari mai mult sau mai putin vulgare (ce-i drept cautate cu lumanarea)... ale altora!
Oarecum zambind gandul imi fuge si la faptul ca NU e simplu nici sa urci cu tocurile deja des mentionate la cota 2000 sau sa suporti parfumul ieftin si extrem de dulce ce te insoteste obligatoriu pretutindeni pentru a te incadra in "randul lumii".
La fel de starnitoare de zambete mi se pare si tinuta "asortata" constand in: costumatie sport obligatoriu cu dungi albe laterale, geanta din musama stralucitoare sprijina pe un brat tinut cu palma in sus si degetele rasfirate, tocuri, cercei mari rotunzi alaturati unui ruj intens si unui machiaj excentric.
Desi nu sunt nici pe departe vreo experta intr-ale modei, concluzionez ca unele obiceiuri vestimentare sunt chiar si pentru mine evident nostime. Imi promit sa nu-mi mai vina vreo data idei experimentale auto-ridiculizante ca cea de astazi si decid sa nu mai subestimez niciodata utilitatea si practicul unor ghete fara toc, a unor blugi conferind o confortabila lejeritate sau a unui ruj care nu tipa in locul gurii... Declar experimentul edificator si ma intorc la a fi EU! Succes fetelor!
