Cea mai mare şi cea mai frumoasă nebunie

Dragă Femeie,

Îţi doreşti copii de ani buni, însă nu a fost sa fie… Ceasul biologic te îngrijorează semnificativ deja, căci pare să te avertizeze insistent că dorinţa ta începe să devină din ce în ce mai greu de îndeplinit.

Într-o bună zi, cu ochii pe CNP, împinsă de la spate şi de avertizări medicale diverse, după ani cu nopţi albe de gânduri negre mii, după încercări de toate felurile, care mai de care mai raţionale ori mai nebune, decizi ca nu mai poţi şi nu mai vrei să aştepţi, nevrând să ajungi să trăieşti momentul când ţi se va spune că “este prea târziu”. Aşa că, într-un fel sau altul, ramâi gravidă, chiar asumându-ţi riscul de a creşte singură un copil. Ai visat şi tu, candva, o formulă perfectă de familie, însă cu timpul, ai renunţat la pretenţii, la vise cu Făt-Frumos pe calul lui alb ori cu iubire ca-n filme. Nu aşa ai vrut să fie, însă aşa a ieşit… şi te bucuri cu toată fiinţa de tot ce găseşti bun în ce trăieşti în prezent, aşa cum trăieşti.

Vei găsi putere, din miraculoase şi nebănuite surse, să traversezi orice obtacol, orice disconfort fizic sau psihic, să fii în sfârşit fericită şi să te simţi împlinită!

Vei auzi diverse păreri, de la “eşti inconştientă” sau “ai un enorm egoism care va distruge o nouă viaţă” până la ”eşti admirabil de curajoasă – te invidiez”. Vei constata că majoritatea celor care mereu ţi-au fost aproape la distracţii ori vremuri uşoare vor dispărea din proximitate pocnind din degete, iar alţii, la care te aştepţi poate mai puţin, te vor susţine şi-ţi vor fi alături.

Vei realiza ca a purta primul tău copil în pântece, marea ta realizare, nu e deloc un eveniment important şi pentru ceilalţi. Cei din jur işi vor vedea, normal de altfel, liniştiţi, de vieţile lor şi nu vor avea cum să înţeleagă nevoia ta de a-i avea aproape mai mult ca niciodata, de a-ţi diminua senzaţia de singurătate. Te vei trezi că chiar  prietene bune, care îţi cunosc istoria şi zbuciumul vieţii, te vor judeca aspru şi vor considera ca “sigur se putea şi altfel”. Le vei şi înţelege opiniile, chiar dacă te va durea lipsa de susţinere necondiţionată.

Vei transmite emoţii de neînţeles pentru ceilalţi şi nu vei primi prea des răspunsuri pe măsura trăirilor tale. De altfel, tot normal… căci trăirile tale sunt de neexplicat – le simţi tu, cu tine, pentru tine!

Vei trece peste toate, vei găsi o putere incredibilă, venită chiar din interior 😉!

Vei merge la diverse controale medicale şi vei sta la cozi de cupluri, simţindu-te din nou foarte singură. Vei primi tot felul de indicaţii de cumpărături sau de activităţi de făcut în perioada sarcinii, toate gândite ca pentru doi părinţi. Pentru orice act vei avea de semnat, vei primi priviri întrebătoare când vei spune “tatăl nu doreşte să se implice” sau “tatăl nu există”, ca şi când nerespectarea standardelor “familiei tradiţionale” este un păcat capital şi total condamnabil în secolul 21.

Vei realiza că financiar nimic din ce-ai prevăzut nu e tocmai corect. Nu va fi uşor dar nici imposibil de dus. Vor fi sacrificii multiple şi ăsta va fi doar începutul… , însă te vei întinde atât cât îţi e plapuma. Te vei mai gândi, din când în când, ce util ţi-ar fi ajutorul tatălui copilului, însă vei realiza rapid că nu ai încotro şi nu-l poţi obliga să-i pese, mai ales că ţi-ai dorit acest copil “cu orice preţ”. Vei pierde prea multă energie comparând ce spunea cândva că vrea ori va face, cu ceea ce, de fapt, s-a petrecut. Nu merită!

Vei învăţa sa te descurci chiar şi cu ceea ce nu credeai ca vei putea vreodată, cum ar fi să-ţi faci injecţii singură, timp de minim 9 luni, în condiţiile în care, mai toată viaţa ta, ai leşinat vazând ace. Vei mai cădea pe alocuri dar te vei ridica din nou, cu şi mai multă hotărâre, trasă în sus de cea mai puternică motivaţie din lume… !

Vei vedea cum corpul tău o ia razna, de la greutate pâna la diverşi indicatori medicali. Vei şti insă că toate merită, cu vârf şi îndesat.

Vei realiza că şi colaborarea cu autorităţile statului este gândită tot ca pentru doi părinţi responsabili şi implicaţi – termene prevăzute ca şi când, obligatoriu, doi adulţi nu au deloc şi alte treburi, drumuri repetate pentru aceeaşi chestiune, ca şi când mama este din ce în ce mai agilă şi mai mobilă, imposibilitatea comunicării online ori obţinerii de informaţii telefonic etc.

Interesant va fi să constaţi ca cele mai absurde critici le vei primi tocmai de la alte mame, parte din “familii tradiţionale”. Vei auzi că “aşa-ţi trebuie” ori “descurcă-te acu’ ca doar aşa ţi-ai aşternut” la orice impresie vei crea ca nu-ţi e tocmai simplu. Căci nu-ţi va fi!

Vei ajunge să le priveşti cu mândrie şi superioritate pe toate cele care spun că “nu ştiu ce m-aş fi făcut fără soţul meu”… 

Vei învăţa să montezi pătuţul copilului ori vreo jucărie, ba chiar şi canapeaua. Vei începe să fii, deja, şi mamă şi tată.

Nu-ţi va lega nimeni şireturile când nu vei mai ajunge nicicum la ele, nu te va ajuta nimeni sa te ridici din pat ori sa-ţi cumperi medicamente, nu se va bucura nimeni alături de tine la fiecare mişcare în burtă a copilului, nu-ţi va împărtăşi nimeni emoţiile dinaintea vreunei ecografii ori dinaintea naşterii. Nimeni nu te va răsfăţa cu fructe ori flori sau nu te va duce prin scurte călătorii de relaxare 😀. Unii se vor arăta entuziaşti la inceput si-ţi vor promite sa te mai scoată din casă la concerte ori vreo terasă, dar te vor uita! Mdeh, acum eşti parte din altă... lume 😉!

Va trebui sa-ţi faci singură cumpărături sau de mâncare, să te uiţi lung la orice trebuie ridicat de jos ori să faci curat prin casă. În ultimele 2-3 săptămâni de sarcină, când deja e dureros chiar şi mersul pe stradă, te vei descurca singură. Drumurile din ce în ce mai dese la medic te vor costa efort şi mulţi bani. Toate astea în timp ce te străduieşti din răsputeri să mai mergi si la locul de muncă, oricare ar fi acela, pentru a limita cât de mult poţi riscul de a arăta că se poate şi fără tine. Puţinii prieteni rămaşi p’aproape vor trăi propriile vieţi, cu propriile priorităţi, neavând cum să-ţi fie prea tare de folos, nici dacă ar vrea.

Hormonii şi emoţiile te vor face ba să plângi, ba să râzi şi vei fi constant într-un ameţitor carusel emoţional. Te vei simţi pierdută când îţi va fi rău, când te vei îmbolnavi sau când cu greu vei ajunge chiar şi doar să-ţi faci un ceai, vei avea frici cu sutele şi întrebări câte şi mai câte.

Cu toate astea, vei primi o inimaginabilă energie şi forţă să mergi înainte! Şi vei merge hotărâtă! 

Fiecare seară, când stai întinsă, simţind cum noua viaţa din tine e din ce în ce mai activă, te va face să zâmbeşti fericită, cu ochii umezi de bucurie dar şi de griji, de nerăbdare dar si de zeci de întrebări la care nu ştii răspunsurile, de proiecţii ale viitorului alături de copilul tău, un copil dorit enorm şi pentru care vei face tot ce poţi tu să-i fie bine. Te vei bucura ca un copil de fiecare detaliu al noii camere a copilului şi vei zâmbi privind dimensiunile primelor hăinuţe.

Toate cele prin care treci vor deveni banalităţi iar convingerea că ai făcut tot ce ai putut tu face mai bine, într-un anumit moment şi context al vieţii tale, te va linişti, indiferent de orice judecă cei din jur, orice apropiere îţi arată sau orice emoţii îţi înţeleg…

Vei calca apăsat şi cu capul sus când mergi pe stradă şi vei căpăta o incredibilă tărie să te adaptezi la toate! Vei zâmbi imaginându-ţi noul capitol al vieţii tale şi tonele de trăiri faine din el. Te vei hrăni zilnic cu energia vieţii din tine, care, fără ca măcar să ştie, te susţine fantastic!

Vei trăi fain, pentru ea şi prin ea!

Aşadar, Femeie, urmează-ţi visul, ascultă-ţi instinctele şi trăieşte fix cum îţi doreşti! Eşti mai puternică decât ai crezut vreodată şi poţi duce pe umerii tăi tot ceea ce, nu degeaba, te aşează pe marele piedestal al titulaturii de MAMĂ!