Gura lumii (...dedicat vecinei...)

Se povesteste intr-o carte veche ca un tata si fiul sau se duceau la targ sa vanda un magar. Tatal si fiul mergeau pe langa magar, pe jos, cand s-au intalnit cu niste oameni care i-au luat in primire, zicandu-le: - Ce oameni prosti, isi rup incaltamintea si picioarele ca sa nu strice potcoavele magarului! Atunci, tatal se sui pe magar si pleca. Curand se intalnira cu alti calatori care si aceia i-au luat in ras: - Ce tata fara pic de inima, uite, ca nu are mila de copilul lui, il lasa, sarmanul, sa bata drumul pe jos! Tatal cobori si sui pe magar pe copilul sau. Se intalnira cu alti calatori. Vazandu-i, acestia spusera: - Poftim! Se mai cheama acesta copil cu crestere buna? Iata batranul merge pe jos iar fiul sau calare pe magar. - Ce-i de facut, mai, cu oamenii acestia? zise tatal. Se suira amandoi pe magar, cu nadejdea ca vor astupa gura lumii. Da' de unde, abia facura cativa pasi si alti oameni pe care-i intalnira zisera: - Ia, uitati-va, ce oameni tirani, doua matahale de oameni sanatosi merg calare pe un biet magar. - Asculta, mai fiule, zise tatal, cu oamenii acestia nu o scoatem noi la capat. Hai sa mai incercam alta! Coborara amandoi de pe magar, luara o prajina de lemn si, legand magarul de cate doua picioare, il ridicara in spate si pornira cu el la drum. Cand se intalnira cu alti calatori, acestia incepura sa rada de ei ca de niste nebuni ca n-a mai fost chip... Se spune in povestire ca de suparare, omul nostru a trantit magarul in raul dintr-o rapa si s-a intors acasa fara el numai sa scape de gura lumii…

Ma intreb adesea daca fenomenul "gura lumii" este controlabil sau poate sa nu existe? Poate ca totul depinde de perceptia pe care fiecare dintre noi a avem in aceasta directie si de importanta pe care o acordam fenomenului. Nu stiu cum se face ca "gura lumii" este prin definie "rea de gura". Cati ne putem lauda ca "gura lumii" ne-a adus beneficii si nu probleme? Fiecare dintre noi punem mai mult sau mai putin la suflet cele auzite, fiecare analizam probabil sursa spuselor sau fiecare ignoram, in masura in care putem, gura lumii.

Cred ca cu totii facem parte din "gura lumii", pe rand fie din tabara celor comentati, fie din tabara ce comenteaza. Nu cred ca exista persoane pe lumea asta care sa nu se fi constituit mai mult sau mai putin constient, la un moment dat, in gura cea rea a lumii.

Ca in orice activitate cred ca noi, oamenii, suntem mai mult sau mai putin talentati, nu avem cum sa ne comportam absolut identic. Unii pot fi "gura lumii" mai toleranta si mai inteligenta, altii pot ajunge sa fie extrem de "buni" in ceea ce fac. Este ca un joc cu urmari ce pot fi grave, un joc pe care-l jucam indiferent de vointa noastra, imediat ce ne-am nascut. Exista semeni ai nostri extraordinar de potriviti acestui joc iar "gura lumii" poate deveni o adevarata arma alba cu indemanarea acestor talente innascute. Cred ca nu se poate ca oricare dintre noi sa nu fi facut vreo data supozitii fara nici un fel de baza demonstrata sau sa nu fi tras concluzii pripite in urma a ceva auzit sau vazut dar neverificat, fara sa ne fi pus problema ca poate aceea este doar o parte dintre informatiile necesare unei conluzii coerente.

Si iarasi revin la a admira inclinatiile deosebite pe care unii semeni ai nostri le pot avea in aceasta directie. Dupa parerea mea "jucatorii" cei mai buni sunt ajutati pe langa talentul nativ si de lipsa bunului simt, lipsa simtului ridicolului, dar si de nefericit de redusul grad de inteligenta. Aceste "atu-uri" pot ajuta pe oricine sa poata deveni parte din elita "gurii rele a lumii".

Din pacate acest fenomen nu poate fi evitat, dupa parerea mea. Nici macar stand toata viata incuiat in casa nu cred ca poti scapa!

Exista insa si un revers al medaliei: dupa ce cei din jur incep sa intuiasca ce "calitati" deosebite are un talentat graitor al gurii lumii, vor fugi care incotro, "admirand" doar de la mare distanta prostia si nesimtirea, "admiratie" insotita de un usor sentiment de mila, generata de orice dobitoc.