Dumnezeu si ale Lui...

N-as vrea sa intru in polemici sau sa para ca abordez un ton "glumet" la adresa religiei, caci stiu ca e un subiect prea sensibil pentru multi si ca de la un punct incolo sigur nu ne-am mai putea intelege :D dar... am si eu o nedumerire (am mai multe dar doar de una ma "ocup" in randurile ce urmeazaP:))...: Dilema mea este cum se impaca credinta unui om cu propriile-i fapte (ma refer aici strict la oamenii care cred/pretind/sunt convinsi ca au credinta in Dumnezeu)? Incerc sa inteleg!
Vad adesea neconcordante uriase - sau poate vad aiurea - intre vorba si fapta. Cum e cu cele 10 porunci si respectarea lor? Nu-s ele baza credintei? Nu ar trebui ca orice purtator al ideii ca "cineva e sus si vede" sa-si conduca actiunile in viata intai bazat pe aceste 10 porunci? Credinta are mai multe grade??? Grad 0 - crezi un pic, grad 5 - crezi pe la mijloc iar la 10 esti foarte credincios? Vad adesea in jur oameni ce se pretind "credinciosi" si "cu frica lui Dumnezeu" :P, dar care mint, fura, inseala sau fac o tona de lucruri care dupa parerea mea numai respectarea celor 10 porunci nu arata. Incerc sa pricep! Ar mai fi varianta ca acei insi sa interpreteze diferit "Sa nu furi" de pilda. Pana la urma sunt mai multe variante de interpretare, cred. Daca esti credincios doar "un pic", atunci sa furi o scrumiera acolo... intr-un restaurant, sau tacamurile de la o nunta... nu e chiar asa rau, ma gandesc :))! Si daca insusirea obiectelor de mai sus nu credem ca ar fi chiar... "furt", dilema mea e ca si rezolvata. "Sa nu fii desfranat"... e iar extrem de interpretabil. Pana la urma ce inseamna "desfranat"? :)) [DEX: depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~; e un ~.)]... interpretabil deci :))?! Daca ai grad 3 de credinta :P, atunci poti fi desfranat grad 7 sa spunem..., nu?:) Poti in continuare sa spui "Doamne ajuta" si sa dai bani saracilor - asa chiar cred ca crezi:D ca mai capeti o bila alba mai mare in valoare absoluta decat bila neagra capatata prin desfranare :))! "Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau." - iarasi e interpretabil :D... Ce inseamna "aproape"? Fiecare poate interpreta in felul lui. Unii considera ca nevasta nu e destul de "aproape"... deci poate fi mintita iar sotul poate fi credincios 100%. Altii cred ca o minciuna "mica" nu se pune la socoteala. Deci ar trebui sa avem si o specificatie clara legata de cum cuantificam o minciuna ca fiind "mica" sau "mare", si apoi trebuie sa stabilim de la ce grad incolo "se pune la socoteala"... :). Si evident, putem continua pe aceata tema la infinit... Din nou, ce vroiam sa spun este ca nu pricep cum impaca unii oameni gandul ca ei sunt credinciosi, cu faptele proprii! Ori cred despre faptele lor ca nu se inscriu la capitolul "minciuna", "furt", etc... ori... NU sunt credinciosi, deci mint inclusiv cand spun c-ar fi. Pana la urma da bine sa inserezi "Dumnezeu" si in discursurile politice, nu? E chiar la moda si iti poate asigura un electorat substantial. Ca om politic de pilda, daca recunosti ca esti ateu, s-a terminat... e clar! Nu conteaza nici ce planuri ai pentru copiii saraci, sau pentru strazile distruse sau pentru salvarea omenirii :))... gata, nu esti bun de nimic! :) Daca in schimb alaturi de a spune din cand in cand "Doamne ajuta", iti atarni la gat si o cruciulita (sau o cruce mai maaare:D...), deja toate sunt iertate din principiu :))) - in acest caz se spune ca "omul e supus greselii". Cu cruciulita la gat poti fura si minti in voie ca "Dumnezeu e bun si iarta!":D. Probabil astfel gandesc cei ce se pretind credinciosi dar se comporta ... interpretabil :D:)). Nu gasesc alta justificare... Ar mai fi o explicatie - nu interpretez eu corect cuvantul "credincios" [DEX:CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase. – Credinţă + suf. -ios.].

Sentimentul romanesc al isteriei (Mircea Cartarescu)

"Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale. Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va stergem insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound alienata psihic, o societate isterica. Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata."